Iohannis, cenzurat în limba chineză
0Volumul autobiografic al presedintelui Klaus Iohannis a fost cenzurat la traducerea in limba chineza. Mai multe pasaje din varianta originala a volumului "Pas cu pas", semnat de Klaus Iohannis, in care autorul scrie ca “ii detesta si ura pe comunisti” si critica regimul ceausist au fost eliminate din traducerea in limba chineza a cartii, realizata de editura Zhong Yi din Beijing.
Analiza, realizat de HotNews, este confirmata de un specialist in limba chineza. Administratia Prezidentiala nu a raspuns intrebarilor pe tema cenzurii. Editura Curtea Veche sustine ca “editura chineza a avut acordul editurii noastre pentru adaptarea editiei in limba chineza potrivit politicii editoriale a partii care a contractat drepturile de autor”. China a fost in acest an invitat de onoare la targul de carte Gaudeamus.
La inceputul volumului “Pas cu pas”, tradus in limba chineza, cititorii sunt avertizati ca "in procesul de publicare" au fost eliminate anumite pasaje. "Trebuie spus ca, datorita diferentelor istorice si culturale dintre diferite state, a sistemelor sociale diferite si a drumului diferite pe care il urmeaza fiecare (stat), exista diferenta intre anumite opinii ale autorului si opiniile noastre si de aceea in procesul de publicare am eliminat anumite pasaje.", se enunta la inceputul cartii, potrivit expertului consultat de HotNews.
Un specialist in limba chineza a confirmat pentru HotNews.ro ca trei pasaje din primul Capitolul I "Anii de formare", prezente in varianta originala (in limba romana), nu se regasesc in traducerea in limba chineza. Precizam ca nu este exclus sa existe si alte diferente intre varianta originala a cartii “Pas cu pas” si traducerea in limba chineza, in afara de cele aratate de noi.
Este vorba despre urmatoarele pasaje:
“Experienta respectiva, in timpul comunismului, a insemnat o totala pierdere de vreme: totul era aberant. Eu pot sa accept foarte usor disciplina daca inteleg sensul din spatele ei. Insa disciplina aceea era un nonsens total.” - pag 20-21.
“Si eu, si prietenii, si colegii mei de scoala ii detestam pur si simplu pe comunisti si intregul lor sistem. Evident ca lumea asculta Radio Europa Libera. La petreceri se spuneau bancuri despre comunisti. La vremea respectiva, in Sibiu nu a existat, dupa stiinta mea, niciun fel de opozitie organizata impotriva sistemului, iar singura forma in care am inteles eu sa-mi manifest dispretul fata de comunisti au fost actiuni de nesupunere civica, absolut banale. Nu am fost un dizident anticomunist. Doar i-am urat, nu i-am putut suferi. Atat. Erau lucruri banale.” - pag. 22-23
“Am stat si la cozi, n‑aveam incotro, eram obligat s-o fac, la felca toata lumea in acele zile. Atmosfera generala mi s-a parut, in schimb,aspectul cel mai descurajant: oameni care nu prea mai aveau sperante. Noi, tinerii, credeam ca exista sanse sa se schimbe lucrurile, candva, insa oamenii mai in varsta nu credeau ca se mai poate lega ceva. Lipsa aceasta de speranta mi se parea dezolanta. Mi se pare trist ca astazi unii romani il regreta pe dictatorul Nicolae Ceausescu. Eu am fost, cum am mai spus deja, un anticomunist in privat. Am fost impotriva comunismului ca individ, la nivel personal, la fel ca toata familia mea. Atunci nu aveai cai de a exprima aceste lucruri, decat in anumite situatii de nesupunere civica, despre care am povestit. Sunt un anticomunist convins si cred ca Ceausescu a fost unul dintre cei mai toxici romani. Multi spun ca a fost bine pe vremea lui pentru ca toata lumea avea o casa si o locuinta, desi toata lumea facea bancuri la adresa lui. Insa uitam de crimele in masa, de faptul ca nu puteam sa ne spunem parerea cu voce tare , uitam de viata gri, uitam de martiri, de calcarea in picioare a simbolurilor nationale, de falsificarea istoriei; retinem doar lucrurile bune, ca intr-un „filtru roz al memoriei“. Uitam de discriminarea confesionala, de faptul ca nu puteai sa calatoresti daca nu erai parte din sistem sau apropiat al sistemului.
Va amintiti cum ne trezeam la 4 dimineata pentru doua sticle de lapte? Sau ca de multe ori nu aveam ce sa punem pe masa? Se pare ca am uitat, culmea!, tocmai aceste lucruri. A fost cea mai grea perioada din istoria recenta a Romaniei.” pag 23-24