Înţelepciunea şi cinismul lui Diogene. „Cetăţeanul lumii” care locuia într-un butoi

Diogene este considerat unul dintre cei mai excentrici filosofi ai Greciei Antice, în special pentru că locuia într-un butoi şi pentru că umbla, în toiul zilei, cu o lampă aprinsă, căutând un om cinstit.

Diogene s-a născut în Sinop, dar a fost exilat împreună cu tatăl său, fiind acuzaţi că ar fi „alterat valuta”, după cum notează Carl J. Richard în volumul „12 greci şi romani care au schimbat lumea”. Acelaşi autor notează că Diogene ar fi fost primul care ar fi spus că dragostea pentru bani reprezintă originea tuturor relelor. 

Diogene credea că oamenii trăiesc o viaţă dictată de reguli şi  de tabuuri, motiv pentru care nimeni nu este cu adevărat sincer. Acesta şi-a trăit viaţa asemenea unui cerşetor, umblând prin oraşele Greciei, în special prin Corinth şi Atena, iar faptul că locuia în butoi, mai notează Richard, ar fi avut legătură cu gândul la autosuficienţa melcului.

De asemenea, întrebat de ce oamenii le dau bani cerşetorilor, dar nu şi lui, care este filosof, Diogene ar fi  răspuns că toţi se tem că ar putea ajunge ologi, dar niciunul nu crede că va deveni filosof.

Diogene  era inteligent şi nu avea niciun fel de respect pentru autorităţi, lucru evident în întâlnirea sa cu Alexandru Macedon. După ce marele cuceritor a vorbit cu Diogene, care stătea la gura butoiului, impresionat de felul său de a gândi, i-a spus că îi va oferi orice îşi va dori acesta.

Filosoful s-a încruntat şi i-a răspuns să nu îi ia ceea ce  nu îi poate da, făcându-i semn să se dea la o parte pentru că bloca soarele. La auzul unui asemenea răspuns, Alexandru Macedon ar fi răspuns: „Dacă n-aş fi Alexandru, aş fi dorit să fiu Diogene!”.

O altă poveste care a circulat cu privire la Diogene, a fost aceea că obişnuia să cutreiere prin oraş cu o lampă, căutând un om cinstit. Totuşi, pentru că era un cinic, Diogene nu avea de ce să caute o asemenea persoană şi, dat fiind motivul exilului său, unii considerau că acesta ar fi încercat de fapt să puncteze că nimeni nu e tot timpul cinstit, ca o scuză pentru scăparea sa şi a tatălui său.