Ieri şi azi: Literarul, prin filele vremii
0Răsfoind arhivele, am aflat cu surprindere că „Adevărul literar & artistic" de azi s-a numit şi în perioada interbelică, dar şi imediat după Revoluţie „Adevărul de Duminică", fiind o revistă magazin.
Ieri. Încă din 1892, „Adevărul" a început să scoată duminica o pagină literară, unde se publicau versuri, schiţe, nuvele, articole de critică, traduceri, cronici literare. Printre semnatarii rubricii se numărau: George Coşbuc, Victor Crăescu, Haralamb Gh. Lecca, A. Steuerman-Rodion, St.O. Iosif, I.T. Florescu, I. Popovici şi alţii. Caragiale a publicat aici, de asemenea, o importantă parte din „Momente" şi „Schiţe".
Din 26 septembrie 1894, a fost editat un supliment literar sub conducerea lui Anton Bacalbaşa, intitulat „Adevărul literar", care şi-a încetat apariţia pe 13 februarie 1895. La 5 martie 1895 apărea „Adevărul ilustrat", dar de la 1 iunie 1897 revista şi-a schimbat iar titlul, devenind „Adevărul de Duminică", ce nu va mai fi editat separat, ci în cuprinsul ziarului „Adevărul".
„Adevărul literar şi artistic" va reapărea la 28 noiembrie 1920, sub conducerea lui Emil D. Fagure. De la 6 noiembrie 1921, conducerea revistei va fi preluată de A. De Herz (până la 21 iunie 1925). „Adevărul literar şi artistic" va fi editat, în perioada interbelică, până la 28 mai 1939.
Azi. „Adevărul de Duminică" a fost publicat din 9 ianuarie 1990, ca supliment al ziarului „Adevărul", având 16 pagini, la preţul de 3 lei. „Adevărul literar şi artistic" a apărut din 14 octombrie 1990 (Anul I, nr. 37), în 12 pagini de tip magazin, în care erau pe lângă cronici literare articole de sport, dar şi unele cu sfaturi ale medicilor. În editorialul semnat de redacţia „Adevărul" se spunea: „Important însă e aceasta: tot ceea ce cititorul căuta în Adevărul de Duminică va găsi de-acum înainte în Adevărul literar şi artistic.
Profilul publicaţei, după cum vă veţi putea convinge din chiar acest prim exemplar cu frontispiciu înnoit, rămâne acelaşi. Bogat, divers, acordat unei vaste palete de gusturi şi preferinţe. (...) Începând de astăzi, stimaţi citiori ai Adevărul literar şi artistic, recuperăm încă un titlu acoperit de cunoscute merite în istoria, cu file nu îndeajuns răsfoite, a presei româneşti. O facem ca o recunoaştere şi ca o asumare a datoriei ce-o avem de a continua fapta înaintaşilor iluştri".