Ibrahima Keita, un negru din Guineea, este de 11 ani director la Muzeul de Arta din Tulcea

"Ma rog lui Dumnezeu sa nu fiu doar un pictor african, roman sau un pictor al unui anumit loc, ci un artist cu vocatie universala care practica o arta profund universala". Acestea sunt cuvintele lui

"Ma rog lui Dumnezeu sa nu fiu doar un pictor african, roman sau un pictor al unui anumit loc, ci un artist cu vocatie universala care practica o arta profund universala". Acestea sunt cuvintele lui Ibrahima Keita, actualul director al Muzeului de Arta din Tulcea. Nascut in 1949 la Conakry, in Guineea, pe tarmul de vest al Africii, Ibrahima Keita a venit pentru prima oara in Romania, cu o bursa de studii, pe 29 septembrie 1974. Dupa un an pregatitor la Cluj, unde a studiat limba romana, s-a inscris la Facultatea de scenografie a Institutului de Arta Plastica Nicolae Grigorescu din Bucuresti, pe care a absolvit-o la termen fara sa repete sau sa amane vreun examen. "Nu sunt un tip spontan", se destainuie actualul muzeograf principal si director al Muzeului de Arta din Tulcea. "Am avut un destin mai ciudat. Menirea mea era sa-mi fac studiile si sa ma intorc acasa. S-a intamplat, insa, sa iubesc o fata cu care m-am si casatorit". Sotia sa este finantista, in prezent fiind directoarea unei sucursale a BCR din Bucuresti. Pictor si gravor de exceptie, Ibrahima Keita si-a expus operele in numeroase expozitii din tara si strainatate, fiind recunoscut ca un artist de exceptie. Si in domeniul muzeal este un pasionat. A reusit sa atraga numeroase si valoroase donatii, Tulcea fiind dupa Sibiu si Bucuresti al treilea oras din Romania care se poate mandri cu lucrari ale celebrului avangardist Victor Brauner, picturi cotate la fel de bine ca ale lui Picasso, spre exemplu. Rezidenta in Romania a obtinut-o in 1983, iar un an mai tarziu era angajat la muzeul din Tulcea, urbe in care sotia sa primise repartitie. "Am fost un strain special. M-am legat tare de studentii romani", se confeseaza Keita. Are prieteni in toata tara, iar valoarea ii este recunoscuta tocmai prin calitatea pe care o are. Nici nu se poate aduce vorba de pile sau relatii. Dimpotriva, prejudecatile oamenilor sunt cele de care s-a ciocnit. Se considera un om modest. Pentru completarea veniturilor familiei si-a luat niste ore de pictura, desen si modelaj la Liceul de Arta din Tulcea. Ii plac copiii. La urma urmei, in familia lui au fost sapte frati. Tatal a fost sofer si doar unul dintre frati mai are studii superioare. E meteorolog. Cetatenia romana a obtinut-o dupa revolutie, in 1993. De doi ani, insa, fusese numit de catre conducerea Institutului de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea in functia pe care o ocupa si acum. De 11 ani este director si de atunci lucrurile au mers din ce in ce mai bine pentru muzeu. Desi musulman sunit, a insistat pe langa un sobor de preoti sa sfinteasca muzeul. Este un musulman tolerant. "Am si Paste si Craciun, dar si Ramadan. E mai bine asa". Baiatul sau ii calca pe urme. La anul termina si el Artele Plastice. A mai avut un copil, care a murit intr-un accident. La capataiul mormantului sau are o cruce. Toleranta. La Mecca inca nu a ajuns, dar acasa, la Conakry, ar vrea sa mearga. "E 1.500 de dolari biletul dus-intors, iar noi suntem trei. Nu pot, dar, poate, intr-o zi...". Altfel, se considera roman in toata regula. Vorbeste romaneste la fel de bine ca in fula (n.r. - foula fr.), limba sa materna. Si cel mai bine se simte cand rudele sotiei sale dintr-un sat din judetul Braila ii spun cu drag lui, negrului din Guineea, nea Keita.