Henry Miller, „golanul“ literaturii

„Nexus“, ultimul volum al trilogiei „Răstignirea trandafirie“, una dintre cele mai controversate opere ale scriitorului de origine americană, apare săptămâna aceasta în librării. Trilogia de o sexualitate debordantă, din care mai fac parte volumele „Sexus“ şi „Plexus“, a fost interzisă în SUA şi publicată la Paris între 1949 şi 1960.

Devenit un idol după ce, ani la rând, a fost fie nepublicat pur şi simplu, fie prizonier al propriei vieţi boeme, Henry Miller (1891-1980) şi-a primit, într-un final, partea de succes. Considerat unul dintre revoluţionarii literaturii secolului XX, Miller a adus romanului american (dar şi universal) ceea ce îi lipsea: o confruntare deschisă cu sine, un fior de prospeţime.

Mărturisea într-un interviu din 1962: „Oamenii citesc ca să se amuze, ca să-şi umple timpul sau ca să înveţe; eu citesc ca să ies din mine însumi, ca să ating extazul. Şi caut mereu autorii care pot să-mi provoace asta".

A şocat prin erotismul exuberant

La momentul declaraţiei, trecuseră doi ani de la publicarea în Europa a trilogiei „Răstignirea trandafirie" şi 36 de ani de când Miller se dedicase exclusiv scrisului. Iar vorbele sale nu erau altceva decât propriul crez literar, verbalizat din perspectiva cititorului, dar avându-l în umbră pe autor.

Adept al unei combinaţii explozive - autobiografie, analiză psihologică, critică socială şi misticism, totul „ambalat" în fraze luxuriante şi erudite -, Miller a şocat mai ales prin erotismul său exuberant, necenzurat, însă niciodată gratuit. Un erotism care lovea în plin societatea americană a anilor '50 - puritană, încorsetată - şi care a şi eliberat-o, căci Miller a declanşat, în fapt, o adevărată „revoluţie sexuală". „Ori de câte ori spulberi un tabu, se întâmplă ceva sănătos, revitalizant", avea să mărturisească jubilând scriitorul, în acelaşi interviu din ‘62.

Romanele „Sexus", „Plexus", „Nexus" din cadrul trilogiei „Răstignirea trandafirie" (apărută pentru prima dată în româneşte la Editura Est) marchează maturitatea scriitorului, prins între frământări auctoriale pe care le desăvârşeşte prin experienţe erotice. În „Nexus" - şi în
întreaga triologie - universul lui Miller este mai populat ca niciodată de femei care-l salvează şi-l aruncă în gol, deopotrivă. De la June, cea de-a doua soţie a lui, la Anaïs Nin, amanta supremă, la prostituate sau spălătorese ale Parisului - oraşul eliberării sale - , toate hrănesc gândurile acestui Toulouse Lautrec al literaturii.

„Pe Miller nu-l poţi traduce cu frunze de viţă"

Volumul „Nexus" face parte dintr-o serie de colecţie, reeditată şi revăzută, care a apărut la Editura Polirom în tălmăcirea uneia dintre cele mai mari traducătoare contemporane, Antoaneta Ralian. Despre confuntarea cu Henry Miller, ea povesteşte: „Când îl traduci pe Miller, nu-l poţi traduce cu frunze de viţă. M-am străduit în traducerea asta să-l scot la iveală pe marele scriitor şi să mă descotorosesc de tot ce ar fi putut fi considerat vulgar. Acolo unde este artă nu poate fi vorba de obscenitate: un nud al lui Michelangelo nu este obscen."