Graniţe fragile. Istorii fluide, tema Festivalului Naţional de Teatru
0UNITER anunţă cea de-a 32-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru care se va desfăşura în perioada 5-13 noiembrie la Bucureşti. Prezenta ediţie este curatoriată de Mihaela Michailov împreună cu Oana Cristea Grigorescu şi Călin Ciobotari.
Prezenta ediţie este curatoriată de Mihaela Michailov împreună cu Oana Cristea Grigorescu şi Călin Ciobotari. Spectacolele, evenimentele şi manifestările incluse în programul Festivalului vor fi subsumate temei FNT 2022 – Graniţe fragile. Istorii fluide.
„Într-un timp al convulsiilor socio-politice, într-un timp în care apartenenţa la naţiune şi la valorile naţionale se rescrie continuu din perspectiva turbulentelor istorii colective şi individuale, FNT 2022 intenţionează să exploreze plasări şi de-plasări estetice, sociale, conceptuale, aşa cum sunt ele reflectate de artele performative locale.
Mai mult decât oricând, coliziunile sociale şi spirituale ale prezentului confruntă artele performative cu noi atitudini, intervenţii lucide, critice şi empatice. Mai necesară decât «în vremuri de pace», întrebarea despre rostul artei într-o societate polarizată şi epuizată de contradicţii se cere formulată sonor şi integrată în actul creaţiei.”
Principiile după care cei trei critici de teatru structurează FNT 2022 sunt subsumate formulei Reflecţii asupra prezentului – oglindiri performative.
„Cum se raportează artele performative contemporane la societate? Cum îi explorează traumele, vulnerabilităţile, eşecurile, neîmplinirile, rătăcirile? Cum îi vindecă rănile şi cum o ajută să obţină o conştiinţă de sine? E arta performativă capabilă de o altfel de oglindire, una activă, transfigurantă, transformatoare, aptă să modifice conţinutul şi contururile a ceea-ce-este-oglindit? Poate să devină artistul un influencer în societatea / comunitatea în care se manifestă şi despre care (ne) vorbeşte? Ce se întâmplă cu venerabilul concept de teatralitate în această peisagistică performativă în care graniţele, frontierele, teritoriile strict delimitate încetează să mai fie repere stabile? În ce măsură arta pe care o practicăm poartă cu sine / în sine un sentiment de urgenţă, de fluiditate neliniştitoare, de neîncetată de-structurare şi re-structurare a «nordului» şi «sudului» formelor consacrate de teatralitate?
Configuraţiile teatrale testate îşi părăsesc matca, topindu-se în amestecuri poliforme, stranii, însă tentante tocmai prin impredictibilitatea lor şi prin ineditele probleme estetice pe care le ridică. Spectacolul contemporan, el însuşi hibrid, adresându-se unui spectator cu o conştiinţă a receptării ea însăşi hibridă, nu poate ignora actualele setări ale lumii noastre şi ale felului nostru de a fi.
Filosofiile după care ne ghidăm în această ediţie a FNT ies din cadrele tradiţionale ale unei aşa-numite «selecţii oficiale», înţeleasă multă vreme ca o etalare - nu lipsită de orgoliu - «a ceea ce are mai bun teatrul românesc în esenţa lui».
Opţiunile noastre sunt mai degrabă rezultatul unui survol asupra mediului teatral românesc, unul pe parcursul căruia am încercat să observăm răspunsurile date în ultimul an unor provocări precum: urgenţa şi intensitatea unor atitudini, fragilitatea unor certitudini, interferenţa cu medii diferite şi re-conturarea «teatralităţii», multidisciplinaritatea transpusă în câmp artistic, instabilitatea orizonturilor etice, înfruntarea performativă a crizelor de tot felul. Mai mult decât o selecţie, intenţionăm, aşadar, o serie de decupaje menite a furniza diverse unghiuri de abordare artistică a ceea ce încă înţelegem, cu anumită precauţie, prin termenul «realitate».
Dincolo de expunerea spectaculară, credem că rostul unui Festival Naţional este de a produce un context de reflecţie şi chestionare performativă, o mediere continuă între forme de teatralitate deja confirmate şi cele experimentate prin laboratoare de creaţie, un spaţiu al descentrărilor şi revigorărilor estetice, precum şi al unor dezbateri frontale pe teme acute ale prezentului. Menirea unui Festival Naţional nu este, deci, doar de a arăta, ci şi de a afla cine suntem şi, mai ales, ce putem deveni.”