George Banu, la Bookfest, „Casa cu daruri” şi vocaţia prieteniei

Volumul „Parisul personal. Casa cu daruri” de George Banu, cu fotografii de Mihaela Marin, a fost lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest, la standul Editurii Nemira, iar la eveniment, alături de autor, au fost prezenţi Mihaela Marin, Carmen Muşat, director la Observator Cultural, şi Monica Andronescu, coordonatoarea colecţiei Yorick.

Sosit de la Paris, unde locuieşte din 1973, George Banu a vorbit la întâlnirea cu cititorii de la Bookfest despre importanţa acestui volum în biografia lui, deoarece „Casa cu daruri” este o incursiune în lumea lui personală, în apartamentul lui din Paris. Cartea spune poveştile darurilor pe care George Banu le-a primit de-a lungul vieţii şi care s-au transformat în întâlniri importante.

Prezentă la eveniment, Carmen Muşat a spus că a citit „Casa cu daruri” cu plăcerea cu care a citit „În căutarea timpului pierdut” şi a vorbit despre extraordinara vocaţie a prieteniei pe care o are George Banu. Iar volumul „Parisul personal. Casa cu daruri” este născut tocmai din această vocaţie a prieteniei.

O continuare a lucrării „Parisul personal. O autobiografie urbană”, apărut în urmă cu doi ani, şi care vorbea despre extreiorul unui oraş care, în 1973 l-a adoptat pe George Banu, această a doua carte „Casa cu daruri” este tot o poveste despre Parisul personal al lui George Banu, dar de data asta Parisul din apartamentul lui, în care trăiesc toate poveştile pe care le-a strâns într-o viaţă.

„Nu mă pot despărţi de „figură” – „abstracţia” nu mă atrage – şi o caut peste tot, încerc să mi-o aliez şi caut să o interpretez, oricum, oriunde, sub toate ipostazele. În adept al „figurii” mi-am epuizat spaţiul vital fără a mă resemna să eşuez în „monoteismul” colecţionarului, m-am dispersat şi pierdut, sfârşind prin a face din apartamentul meu un autoportret”, mărturiseşte George Banu. „Vizitându-l mă recitesc. Dar nu mă îngrozesc, nici nu mă iubesc. Răsfoiesc acest maculator al vieţii unde poteci şi drumuri se încrucişează în dezordine, iar eu mă recunosc în rătăcirile pe care le constat. Eu l-am constituit, eu îl interpretez. Apartamentul personal e o instalaţie.”

George Banu a mai vorbit despre distincţia clară dintre „dar” şi „cadou”, explicând că darul este ceva cu mult mai personal decât cadoul, care adesea nu înseamnă mai nimic nici pentru cel care îl oferă, nici pentru cel care îl primeşte.