Gafă de comunicare la Institutul Cultural Român

După declarațiile despre caloriferul transilvan ale președintelul ICR, Andrei Marga, o jurnalistă de la „România liberă" a trimis un mail către departamentul PR al ICR-ului, pentru a cere detalii suplimentare. Ceea ce trebuia să fie o exclusivitate a „României libere" s-a transformat într-un exercițiu de PR preluat de publicațiile on-line cotidianul.ro și ziuadecj.realitatea.net, cu titlul: „Răspunsurile lui Andrei Marga la î

Orice instituție bine organizată răspunde prin comunicate oficiale confidențiale la întrebările unei publicații și păstrează discreția până în momentul în care informațiile sunt publicate de emițător în format tipărit sau în mediul virtual. Nu a fost cazul departamentului PR al ICR-ului, care a scurs informațiile destinate publicației „România liberă" către alte surse, cu o zi înainte să apară articolul original, cu declarațiile promise „României libere".

Interviul Sidoniei Bogdan, asumat sub semnătură în „România liberă", a fost publicat luni, 15 octombrie, cu titlul „Interviu cu Andrei Marga: Prezenţa autorilor români în bibliotecile lumii este insuficientă. Vezi cum explică şeful ICR afirmaţiile despre caloriferul ardelenesc". Același interviu, cu aceleași întrebări și aceleași răspunsuri, a apărut, însă, cu o zi înainte, în cotidianul.ro și în Ziua de Cluj, cu titlurile: „Răspunsurile lui Andrei Marga, preşedintele ICR, la întrebările presei" (Cotidianul) și „Andrei Marga: Acţiunea culturală nu trebuie redusă în vreun fel la a dezamorsa ceea ce nu ne convine ca naţiune" (Ziua de Cluj).

Interviul apărut pe site-ul cotidianul.ro (click pe poză pentru a citi)

Sidonia Bogdan nu s-a grăbit să publice pe site-ul „României libere" răspunsurile, fiind convinsă că doar publicația pe care o reprezintă deține exclusivitatea și dreptul de a le tipări. Jurnalista a cerut lămuriri departamentului de PR de la ICR, iar reprezentanții instituției au spus că nu știu cum s-a putut produce această încurcătură.

„În perioada în care a apărut în presă nota internă a ICR din care reieșea noua viziune a institutului, am trimis departamentului de comunicare ICR câteva întrebări ca să înțeleg mai bine conținutul acelei note. Răspunsurile m-ar fi ajutat să aduc informații suplimentare în articolul pe care trebuia să-l scriu. Cu numai 3 întrebări nu poți face un interviu. A luat însă forma asta în urma răspunsurilor domnului Marga", spune jurnalista.

Interviul apărut în Ziua de Cluj (click pe poză pentru a citi)

Cum modifică ICR-ul întrebările jurnaliștilor

Mai mult, departamentul PR al ICR-ului și-a permis, invaziv, să modifice întrebările originale, puse de Sidonia Bogdan, într-o limbă de lemn pe care cele mai recente comunicate oficiale ale instituției o conțin din plin.

Exemple:

Întrebările originale ale Sidoniei Bogdan: Cum vor fi depistate aceste clișee referitoare la România, mai concret? Se vor forma echipe care vor citi în bibliotecile din Europa toate cărțile care s-au scris despre România? S-a întocmit un plan de acțiune privind depistarea acestor comentarii mistificatoare la adresa României?

Întrebare modificată de ICR: Cum veți aborda clișeele referitoare la România, care minimalizează valorile și contribuțiile românești sau răstălmăcesc momente din istoria românilor?

Întrebare originală „România liberă“: Odată strânse aceste informații, ce va face ICR pentru a le dezamorsa?
Întrebare modificată de ICR: Ce va face Institutul Cultural Român pentru a dezamorsa clișeele sau redările ce nu corespund realității?

Povestea este relatată și de jurnalistul „României libere", Petre Bădică, pe blogul său, noinu.ro. „O colegă de-a mea a dorit să realizeze un interviu cu președintele Institutului Cultural Român, Andrei Marga. I s-a cerut de către Departamentul de relații publice ca întrebările să fie trimise pe mail. Zis și facut, trei întrebări au pornit spre Marga, în numele «României libere».

Doar că, surpriză, duminică, apare un interviu cu Andrei Marga pe cotidianul.ro și în mai multe cotidiane locale (posibil o preluare). Titlul era «Răspunsurile lui Marga la întrebările presei». Care presă, asta nu se preciza. Perversiunea era că «întrebările presei» la care răspundea Marga, erau fix întrebările trimise de colega mea. Explicația ICR pentru asemenea măgărie a fost că «nu știm cum s-a putut ca un interviu cerut în numele unui ziar să ajungă în toata presa»".