FRAGMENT Rolul esenţial al literaturii în configurarea lumii de astăzi, în volumul „Lumea scrisă”, de Martin Puchner
0Criticul literar german Martin Puchner a adunat în volumul „Lumea scrisă. Poveşti care au schimbat oamenii, istoria şi civilizaţia”, apărut la Polirom, 16 texte fundamentale din peste 4.000 de ani de literatură universală, evidenţiind totodată rolul esenţial pe care aceasta l-a avut în configurarea lumii de astăzi. „Adevărul” prezintă în premieră, un fragment din volumul lui Puchner.
În volumul „Lumea scrisă”, Martin Puchner arată cum a inspirat scrierea ascensiunea şi decăderea imperiilor şi naţiunilor, naşterea ideilor filosofice şi politice şi a credinţelor religioase. Vedem cum învăţăturile orale ale lui Buddha, Confucius, Socrate şi Iisus au fost transcrise de discipolii lor. Facem cunoştinţă cu Murasaki, o doamnă din Japonia secolului al XI-lea, autoarea primului roman din istorie, Povestea lui Genji.
Îi urmărim pe Miguel de Cervantes, părintele romanului modern, luptînd cu piraţii şi pe Goethe inventând conceptul de literatură universală. Puchner ne poartă în Troia, Pergam şi China, stă de vorbă cu laureaţii Premiului Nobel Derek Walcott în Caraibe şi Orhan Pamuk la Istanbul. El ne oferă mai mult decât o istorie a literaturii sau a tehnologiilor scrierii, arătând cum cărţile au influenţat istoria şi cum literatura ne-a transformat planeta într-o lume scrisă.
„O privire fascinantă asupra evoluţiei scrierii în ultimii 5.000 de ani.” (The Times)
„Oferind instantanee ale momentelor-cheie din evoluţia lumii scrise, Puchner creează o pasionantă odisee intelectuală.” (Publishers Weekly)
-FRAGMENT-
„Dacă era imposibil şi inutil să identific o unică sursă a celor O mie şi una denopţi, voiam totuşi să îi evaluez influenţa asupra scriitorilor contemporani. M-amhotărât să merg la Istanbul ca să îl cunosc pe Orhan Pamuk, laureat recent alPremiului Nobel, în ale cărui romane se regăsesc teme şi personaje din celebraculegere de poveşti.
Cu ajutorul unor prieteni, am avut ocazia să-l întâlnesc pe Pamuk în apartamentullui din apropierea cartierului Taksim din Istanbul, recent modernizat şi mândrindu‑secu un amestec fermecător de cafenele şic, magazine second-hand,magazine de antichităţi şi vechi băi publice. La uşă stătea un paznic, amintind că înultima vreme Pamuk avusese anumite probleme. Deşi iniţial mulţi dintre compatrioţiilui s-au bucurat că un scriitor turc pătrunsese pe piaţa internaţională, ulteriorPamuk a devenit o persoană controversată, după ce a folosit sintagma „genocidularmean” într‑un interviu acordat unui ziar străin, referindu‑se la uciderea a milioanede turci de etnie armeană la sfârşitul Primului Război Mondial. A fost imediat datîn judecată de guvernul turc pentru „defăimarea identităţii turce” şi a primit ameninţăricu moartea din partea unor huligani de dreapta. S‑a mutat la New York pânăcând guvernul a renunţat la proces ca urmare a presiunilor din partea comunităţiiinternaţionale. Întors la Istanbul, trebuia să fie în continuare prudent. Apartamentullui – îl numea „biroul lui”, deşi acolo locuise în cea mai mare parte a ultimilorşaisprezece ani – avea vedere spre Bosfor şi – ca o ironie, dată fiind relaţia luiconflictuală cu islamul – spre o moschee frumoasă.
Scrierile lui Pamuk se axează adesea pe Imperiul Otoman şi pe lunga sa istorie,aşa că mă aşteptam să fi adoptat şi O mie şi una de nopţi. Cu intonaţia sa turceascămelodioasă, Pamuk mi‑a explicat că, dimpotrivă, evitase cât mai mult aceste poveşti,pentru că ele conturau o imagine exotică şi nereprezentativă a lumii islamice – eraumai mult Galland decât literatură islamică autentică. Deşi nu a spus‑o explicit,bănuiam şi că poveştile erau prea populare. În definitiv, Pamuk scria în stilulromanului european, mai ales al celui rusesc, după cum a explicat ulterior, într‑oserie de prelegeri la Harvard. Înţelegeam ce voia să spună: de obicei, povestitoriidin Bagdad nu primesc Premiul Nobel pentru literatură.
Şi totuşi, nici măcar Orhan Pamuk nu a putut să evite cu totul O mie şi una denopţi. Când i‑am atras atenţia că în scrierile sale apar frecvent personaje şi temedin culegere, a recunoscut că poveştile pătrunseseră cumva în creaţiile sale.
Reacţia lui Pamuk este explicabilă, dat fiind parcursul surprinzător al celor O mieşi una de nopţi din Orient în Occident. Ele sunt în aceeaşi măsură produsul Europeişi al Indiei şi Arabiei, un hibrid straniu între Orient şi Occident, care nu aparţinecu totul nici unuia, nici celuilalt. De fapt, importantă nu este originea poveştilor, ciingeniozitatea celor care le culeg, le aştern în scris, le distribuie şi le folosesc.” (Copyright: Editura Polirom)
Martin Puchner (foto: dreapta) este profesor „Byron and Anita Wien” de engleză şi de literatură comparată la Universitatea Harvard. A primit numeroase premii pentru cărţile sale, care abordează teme diverse, de la filosofie la artă. Bestsellerul său în şase volume, The Norton Anthology of World Literature, şi cursurile de la HarvardX MOOC (cursuri online deschise), adresate studenţilor din întreaga lume, acoperă patru mii de ani de literatură. Locuieşte în Cambridge, Massachusetts.