FRAGMENT „Femeia de marţipan“, cea mai recentă carte a lui Radu Ţuculescu

„Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din romanul „Femeia de marţipan”, de Radu Ţuculescu, recent apărut în colecţia Fiction Ltd a Editurii Polirom.

Martin Breda a absolvit liceul. E hotărât să devină detectiv criminalist. Înainte de a urma studiile superioare, lucrează în diverse locuri ca muncitor necalificat, dornic să cunoască diferite medii şi tipologii umane. O întâlneşte pe Maraia, o tânără învăluită într-un abur enigmatic, pasionată de chimie şi de… alchimie. Iubirea lor se va împlini într-o călătorie presărată cu întâmplări şi întâlniri uimitoare prin mari oraşe europene: Viena, Praga, Amsterdam, apoi cu vaporul pe Rin, de-a lungul malurilor cu crame, castele şi legende, până la Basel. La universitatea de aici, Maraia studiază structura lacrimilor şi tratatele lui Paracelsus. Martin Breda porneşte în căutarea unui straniu criminal în serie, pe care detectivii elveţieni n-au reuşit să-l descopere. Va izbuti el oare? Un roman incitant, cu suspans, umor şi mister, aventuri şi scene erotice de fină senzualitate.

-FRAGMENT-

„Specialitatea casei la Zum braunen Mutz este ficat de viţel prăjit, două bucăţi subţiri şi mari cît palma, servite pe foi de salată cu struguri şi nuci. Un sos dulce acrişor pentru fiecare. O sală largă, generoasă, cu mese, scaune şi bănci din lemn înnegrit. Ursuleţi înşiraţi de-a lungul pereţilor, din pluş, bronz, lemn, ghips vopsit în diverse culori, cu ori fără şepci pe cap. Pe mese, butoiaşe din lemn lăcuit, cu tacîmuri şi şerveţele. Clienţi destui, majoritatea cu halbe înalte de bere, cîrnaţi prăjiţi, grătare de porc ori viţel, varză albă sau roşie...De sus atîrnă ici colo lampadare cu figuri de carnaval, felinare mari. Localul are peste o sută de ani.

Chelneriţa e înaltă, arată ca o frînghie plină de zîmbete în loc de noduri. După ce ne aduce cele comandate, o prind uşor de încheietura mîinii.

- Sîntem din România.

- Ohoo, Dracula! Vampiri.

- Canini în erecţie, supt de sînge, completez eu. De noi nu-ţi fie teamă.

Frînghia se scutură de rîs. Maraia o acompaniază. Alianţă tipic feminină! Îi spun motivul pentru care mi-am permis să-i ating încheietura. Devine gravă, speriată.

- Veniţi mîine înainte de masă, cînd e puţină lume şi e de serviciu Kurti, colegul meu. El a cunoscut-o bine pe Carola. Va servi în sectorul acela.

- Mulţumesc.

În casa lui Berthold e lumină doar în laboratorul de şlefuit şi prelucrat meteoriţi şi roci lunare. În camera noastră, luna pe trei sferturi plină, îşi deşartă razele cu voluptate rece. O descoperim pe Rauna jucîndu-se pe cuvertura patului cu o bomboană de marţipan. O clipă mă priveşte direct în ochi. Oare ştie ceva despre păpuşile din marţipan găsite pe patul victimelor?

- Rauna porneşte, uneori, noaptea în ture pe acoperişurile caselor, zice Maraia, ştiu de la Berthold.

- Poate l-a văzut pe criminal. Păcat că nu poate vorbi.

- Ori nu vrea...

Parcă pentru a confirma vorbele Maraiei, Rauna face un salt pe pervazul ferestrei rămasă deschisă. Înainte de a dispare, ne mai aruncă o privire complice.

Îmbrăţişaţi şi goi, ne rostogolim în pat. Miroase a marţipan. Şi trupul Maraiei miroase a pastă proaspătă de migdale cu fistic. Se lasă modelat de mîinile mele. Savurat de buzele şi limba mea, bucăţică cu bucăţică. Maraia mă imită. Are imaginaţie şi iniţiative surprinzătoare. A învăţat repede. Sîntem două trupuri din pastă de migdale care se contopesc cu debordantă fantezie.

Rezemaţi de perini, răsuflăm adînc, umăr lîngă umăr. Razele lunei alunecă, palide, pe trupurile transpirate. Bem vin direct din sticlă.

- A treia crimă a fost improvizată, nepremeditată.

- Da, scena pare o improvizaţie. Victima legată cu propriile şaluri. Lipsesc hamurile, cătuşele. Există doar vibratoarele, probabil ale ei.

- Păpuşile sînt confecţionate din bile de marţipan cumpărate şi înfipte în scobitori. N-a venit cu ele de acasă, a improvizat...

Apuc să las sticla pe noptieră, în timp ce alunec într-un somn fără vise.” (Copyright: Editura Polirom)

Radu Ţuculescu (n. 1 ianuarie 1949, Tîrgu Mureş, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg şi traducător din limba germană. A absolvit Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, secţia vioară. A publicat romane – Ora păianjenului (1984), Degetele lui Marsias (1985), Umbra penei de gîscă (1991), Povestirile mameibătrîne (2006), Stalin, cu sapa-nainte! (2009), Femeile insomniacului (2012), Mierla neagră (2015), Măcelăria Kennedy (2017) – şi volume de teatru – Ce dracu’ se-ntîmplă cu trenul ăsta? (2004), Bravul nostru Micşa! (2010). A primit premii naţionale şi internaţionale pentru proză, teatru, traduceri şi film de televiziune. Cărţile sale au fost traduse în Germania, Italia, Franţa, Ungaria, Austria, Cehia, Israel, Serbia, Ucraina, iar piesele de teatru au fost jucate în cehă, maghiară, engleză, ebraică, italiană, franceză.