FRAGMENT „Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii şi personajele lor”, de Ioana Pârvulescu
0Marţi, de la ora 19, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, va avea loc lansarea volumului „Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii şi personajele lor”, de Ioana Pârvulescu, cu desene de Mihail Coşuleţu. La eveniment vor vorbi, alături de Ioana Pârvulescu, criticul literar Tania Radu şi jurnalistul Sever Voinescu, redactor-şef al revistei Dilema Veche. „Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din „Dialoguri secrete”.
În „Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii şi personajele lor”, cititorul întâlneşte marile nume ale culturii universale, de la Homer, la Platon, Dostoiveski, Tolstoi, şi până la Caragiale, Cioran sau Eminescu, fără o concentrare într-o zonă cronologică.
„Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii şi personajele lor” este o carte de literatură care prezintă 37 de scriitori (plus un muzician, Mozart) şi rugăciunile lor, alături de câte un comentariu realizat autoare. „S-ar putea ca unii s-o ia drept o carte de rugăciune, ceea ce ea nu este...În plus, unii ar putea să creadă că comentariul meu e teologic, iarăşi, nu e cazul. Nu mi-am propus aşa ceva. Abordările sunt foarte diferite”, spunea în cadrul unei discuţii la „La petite bouffe Cotroceni”.
-FRAGMENT-
„Rugăciunea unei mame (fragment)
Într-un fel, ea e de vină pentru tot. La nunta ei s-a întâmplat catastrofa: zeiţa discordiei, Eris, neinvitată, a aruncat celei mai frumoase – toate erau frumoase şi toate erau rivale – mărul care avea să declanşeze Războiul Troian.
Se numeşte Thetis şi e o divinitate marină, o zeiţă, o nereidă. În epopeea lui Homer, semnul ei de recunoaştere este acela de a fi „cu picioare-argintii”, Αργυρόπεζα. A fost iubită de Zeus şi de Poseidon, dar era credincioasă şi Herei, protectoarea soţiilor, care o crescuse. Prin hotărâre zeiască şi, desigur, fără a fi întrebată, avea să se căsătorească până la urmă cu muritorul Peleu.
Nu-l iubea. Când Peleu a vrut s-o posede cu forţa (noţiunea de viol nu există în aventurile eroilor), Thetis, capabilă de poetice metamorfoze trupeşti şi de multă rezistenţă, s-a transformat în foc, în apă, în vânt, în copac, în pasăre-tigru-leu şi, cel mai ciudat, în secetă, opusul absolut al ei, care tocmai în apă se afla acasă. Apoi a devenit femeie. Copilul ei, crescut mai ales de tată, a fost mâniosul Ahile. Deşi pasiunile lui omeneşti, aprige, extreme şi neţinute în frâu, sunt cele care-l fac slab, deşi Homer nu pomeneşte deloc în Iliada de invulnerabilitatea eroului (sângerează când e rănit, plânge), ci doar de soarta lui de a muri tânăr, a rămas în tradiţia eroilor ca luptătorul de neînvins, dar cu un singur, fatal, punct vulnerabil.
Pesemne că Ahile, „Ahil Peleianul”, Ahil-cel-iute de picior, dar cu călcâi vulnerabil, Ahile cel cu fire nestăpânită, este inventatorul pamfletului, care, la fel ca blestemul, e o rugăciune pe dos. Iată cum i se adresează la un moment dat lui Agamemnon (care era totuşi conducătorul grecilor în război): „Bute de vin, bot de câine cu suflet de ciută fricoasă, / [...] Rege ce-şi toacă poporul, domnind peste nişte nevolnici! / [...] N-ai să le fii de-ajutor, când, grămadă, sub braţul lui Hector / Mulţi vor cădea doborâţi – iară ţie-o să-ţi fiarbă ficaţii…” 1E tocmai lucrul rău pentru care, într-un lanţ al slăbiciunilor zeeşti cu două verigi, o va ruga pe mama lui să i se roage lui Zeus.
1. HOMER, din Iliada, traducere de Dan Sluşanschi” (Copyright: Editura Humanitas)
Ioana Pârvulescu predă literatură română modernă la Facultatea de Litere din Bucureşti. A fost timp de 18 ani redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La Editura Humanitas a iniţiat şi coordonat colecţia „Cartea de pe noptieră“. În 2013 a obţinut Premiul Uniunii Europene pentru literatură.
Dintre scrieri, menţionăm: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăţi literare (1999), Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003, ediţia a doua, 2007), În intimitatea secolului 19 (2005), În Ţara Miticilor (2007, ediţia a doua, adăugită, 2008), Întoarcere în secolul 21 (2009), Viaţa începe vineri (2009), Cartea întrebărilor (2010), Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011), Viitorul începe luni (2012). Romanul Viaţa începe vineri a apărut în 2011 în limba suedeză şi este în curs de traducere în alte cinci limbi europene.
Printre traducerile Ioanei Pârvulescu, regăsim: Angelus Silesius, Călătorul heruvimic / Cherubinischer Wandersmann (ediţie bilingvă, 1999 şi 2007), Maurice Nadeau, Să fie binecuvântaţi (2002), Laurent Seksik, Consultaţia (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007), R. Goscinny, A. Uderzo, Asterix, viteazul gal (2014), Cosorul de aur (2014), Asterix şi goţii (2014), Milan Kundera, Sărbătoarea neînsemnătăţii (2014).
Scriitoarea este prezentă şi în antologii precum De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete (2012).