Faţa şi reversul iubirii matrimoniale
0„Amorul conjugal“, romanul cunoscutului scriitor italian din secolul XX Alberto Moravia, apare în limba română la peste o jumătate de secol de la publicare. Prin intermediul unei poveşti în care accentul cade pe dimensiunea psihologică, romancierul pătrunde în intimitatea de cuplu.
Numărându-se printre cei mai importanţi prozatori italieni din secolul XX, Alberto Moravia a fost o conştiinţă răzvrătită a epocii sale, o voce semnificativă a literaturii care a vorbit despre alienarea şi ipocrizia unui secol în care fiinţa umană nu-şi mai găseşte nici sensul, nici liniştea. În limba română au fost traduse multe dintre volumele sale: „Indiferenţii", „Dispreţul", „Ciociara", „Voyeurul", „Povestiri din Roma", „Mascarada", „Cum să trăieşti cu o soţie necredincioasă", „Automatul". Cunoscut pentru stilul său care nu abuzează de metaforă, Alberto Moravia este unul dintre scriitorii italieni moderni cei mai traduşi în limba română.
Citiţi şi:
Premiul Nobel pentru Mario Vargas Llosa
Dincolo de meritele literare are cărţilor sale, creaţiile cinematografice remarcabile pe care le-au inspirat acestea au contribuit semnificativ la popularitatea literaturii sale în cultura europeană. Romanul antifascist „Conformistul" a stat la baza cunoscutei pelicule omonime semnate de Bernardo Bertolucci. „Dispreţul" a fost transpus în cinematografie de Jean-Luc Godard, „Ciociara" a inspirat filmul lui Vittorio de Sica din 1960, cu Sophia Loren, iar în 1998, la opt ani după moartea scriitorului, regizorul Cedric Kahn a făcut „Plictisul".
Capcanele şi primejdiile amorului
„Amorul conjugal" (1949), publicat acum de Editura Polirom, este un rafinat roman de instropecţie, care explorează obsesiile şi impoderabilele fiinţei umane. Silvio, un bogătaş modest înzestrat pentru artă, însă dornic de laurii literaturii, părăseşte forfota Romei şi se retrage la vila din Toscana pentru a-şi scrie mult visata capodoperă, în liniştea asigurată de confortul burghez. Este însoţit de Leda, soţia pasională, împreună cu care hotorăşte să renunţe la plăcerile lumeşti consumatoare de energie câtă vreme îşi aşterne la maşina de scris ultramodernă opera care se încăpăţânează să fie palidă. Însă apariţia bărbierului Silvio în falsul calm al cuplului devine o ameninţare pentru o relaţie cu suişuri şi coborâşuri.
Capriciile talentului
„Adusesem de la Roma maşina de scris care, fiindcă n-o folosisem decât pentru scrisori de afaceri sau, rar, pentru câte un articol, era aproape nouă. Era o maşină americană, de ultimul tip, cea mai bună care se putea găsi, şi această perfecţiune a ei, în vremurile sterilităţii mele, mă umplea uneori de tristeţe. Mă gândeam că eram într-adevăr unul dintre acei scriitori bogaţi şi incapabili care au tot ce le trebuie ca să-şi scrie capodopera: bani, timp, un birou confortabil, cufundat în linişte, hârtie cu filigran, stilouri de firmă, maşină de scris foarte modernă, totul, mai puţin talentul. Care pogoară să binecuvânteze carneţelul de câţiva bani în care un adolescent nemâncat mâzgăleşte cu creiorul, după cum vine şi se duce inspiraţia, câteva rânduri (...)" (fragment din „Amorul conjugal", traducere de Cerasela Barbone)