Eşecul operaţiunii Valkiria: ziua când şansa i-a surâs lui Hitler

La 20 iulie 1944, Adolf Hitler, conducătorul Germaniei naziste, a fost ţinta unui atentat de asasinat. Tentativa a avut loc la postul său de comandă şi refugiu, „Bârlogul Lupului”, şi a fost condus de câţiva ofiţeri germani de rang înalt care erau convinşi că regimul lui Hitler ducea la distrugerea Germaniei. Numele de cod „Valkiria” urma să fie folosit pentru a semnala începutul unei lovituri de stat ce trebuia să succeadă asasinatul.

Nemulţumirea se înfiripă în inima Germaniei naziste

Adolf Hitler, liderul Partidului Nazist, a fost numit cancelar al Germaniei în 1933, însă, cu abilitate, a reuşit să urce rapid treptele puterii şi să devină Führer-ul absolut, care deţine toate pârghiile puterii. Acţionând ca orice dictator veritabil, Hitler a interzis manifestările publice de nemulţumire la adresa regimului şi a partidului. Cei prinşi vorbind sau acţionând împotriva regimului nazist riscau să fie închişi sau chiar să primească pedeapsa capitală.

Au existat, totuşi, indivizi, aparţinând diverselor facţiuni din interiorul guvernului, dar şi oameni simpli, din popor, care au găsit modalităţi de a-şi spune păsul. Simţind că Germania era năpăstuită să îl aibă mult timp pe Hitler la cârmă, fără nicio modalitate de a-i termina mandatul prin mijloace electorale, căci puterile dictatoriale nu sunt compatibile cu incertitudinea unui plebiscit, mulţi cetăţeni au dedus că singura cale de a scăpa de blestemul cu chip uman era să îl ucidă.

Rezistenţa antinazistă se antrenează în tentative de asasinat

În timp ce majoritatea nemulţumiţilor, aşa cum se întâmplă adesea, se rezumau doar la discuţii aprinse despre situaţia generală proastă, alţii au luat atitudine şi au format grupuri de acţiune şi au început să facă planuri. Planurile care au fost implementat au eşuat, fie din cauza proastei organizări, fie pentru că Hitler avea un talent straniu de a ieşi nevătămat din diverse accidente.

Înaintea „complotului din iulie”, cel mai bine a funcţionat planul din 8 noiembrie 1938, de la Beciul Bürgerbrau, din Munich. Un dulgher, Johann Elser, a plantat o bombă cu ceas în pereţii pivniţei şi a programat-o să explodeze la ora 21.30. Bomba a explodat aşa cum se dorise, ucigând opt oameni, însă Hitler a scăpat fără nicio zgârietură, întrucât a părăsit încăperea, din senin, 15 minute mai devreme.

După ce Germania a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial în 1939, mai mulţi germani au fost cuprinşi de nemulţumire, astfel organizând mai multe grupuri de rezistenţă.

În 1942, Colonelul Henning von Tresckow, un membru al armatei care fusese implicat direct în eşuarea rapidă a Operaţiunii Barbarossa, fondase deja un grup de rezistenţă antinazistă. Tresckow l-a recrutat, curând, pe ofiţerul său de artilerie, Fabian von Schlabrendorff, iar cei doi au încercat să îl omoare pe Hitler în 13 martie 1943, plantând o bombă în avionul lui Hitler. Planul a eşuat, întrucât fitilul bombei nu a funcţionat.

Tresckow a organizat şi alte câteva tentative de asasinat, dar şi acelea au avut aceeaşi soartă. Tresckow l-a cooptat, apoi, pe Contele Claus von Stauffenberg pentru a se alătura echipei ce planifica „complotul din iulie”.

Citeşte continuarea pe historia.ro