Elena Cuza, mai tare ca Elena Ceauşescu
0De ce accepta Elena Cuza amantlâcurile lui A.I. Cuza? Pe vremea când Adrian Păunescu era în viaţă şi, în plus, funcţiona şi ca om de televiziune, am avut împreună un taifas TV, cu el pe post de invitat.
A fost o încântare. Ca şi Nichita Stănescu, Adrian Păunescu avea geniul replicilor memorabile, mărturia unei înzestrări de excepţie în materie de spontaneitate orală. Ţin minte, printre altele, că la una dintre hărmălăile literar-artistice numite Cenaclul Flacăra de pe stadion, Adrian Păunescu a primit din public, alături de alte sute de bileţele nesemnate, şi pe acesta: „Eşti un măgar!”. Pe vremea aceea bileţelele din public trimise pe şest unei vedete erau asemenea postărilor de azi la textele iscălite de lideri de opinie:injurioase şi anonime.
Dând cu ochii de bilet, Adrian Păunescu l-a citit cu vocea sa tunătoare la microfon şi a încheiat: „Sunt mîndru să fiu făcut măgar! Pe măgar a intrat Domnul în Ierusalim!” Replica a stârnit în tribunele arhipline aplauze de preţuire.
Pe vremea când Adrian Păunescu juca rolul copilului rebel al regimului Ceauşescu (un fel de Maiakovski pentru dictatura bolşevică) nu m-am numărat printre apropiaţii săi. Directorul celei mai temute publicaţii din România – „Flacăra”, proprietarul unui cenaclu ale cărui popasuri în judeţe provocau infarcturi primilor-secretari, Adrian Păunescu era inaccesibil unuia ca mine, pentru că eu mă adresam lui Nicu Ceauşescu, patronul „Scînteii tineretului”, cu „Tovarăşe prim secretar”, în timp ce el îi zicea „Tovarăşe Nicu”. Reţin însă, nu fără amuzament, o întâmplare în cuprinsul căreia Adrian Păunescu şi-a dovedit încă o dată geniul replicii spontane.