După 30 de ani, Umberto Eco aduce modificări romanului „Numele trandafirului”

Editura Polirom a publicat în urmă cu câteva zile bestsellerul mondial „Numele trandafirului“, în ediţie revizuită de autorul Umberto Eco după 30 de ani.

Modificările aduse textului original se datorează dorinţei autorului de a face lectura romanului mai accesibilă publicului larg.

„Câteodata, scriitorului i se întâmplă, asemenea dentistului când pacientul lui simte o denivelare şi e de ajuns să şlefuiască un pic cu freza, să taie la rândul său un cuvânt, iar întreaga frază să devină mai aerisită.”

„Numele trandafirului“, ediţia revăzută de autor, a apărut în colecţia „Biblioteca Polirom. Esenţial“, tradusă din limba italiană de Florin Chiriţescu, şi în format digital.

Romanul scriitorului Italian este deopotrivă o povestire poliţistă şi o parabolă despre adevăr văzut din perspectivă teologică, filosofică şi istorică. Acţiunea se desfăşoară pe parcursul a şapte zile într-o mănăstire Benedictină, pe fondul unui conflict între numeroasele ordine religioase şi Papa Ioan al XXII-lea. Un călugăr, fratele William din Baskerville (sau Guglielmo), ajunge la abaţie însoţit de un novice (Adso), cel care povesteşte, la bătrâneţe, întâmplările. Odată ajunşi sunt înştiinţaţi că un călugăr a fost găsit zdrobit la baza zidurilor mănăstirii. Părerea unanimă este că diavolul şi-a făcut simţită prezenţa, dar curiosul Guglielmo porneşte în căutarea adevărului.

Publicat mai întâi în limba italiană în 1980, cu titlul „Il nome della rosa“, traducerea în limba română a apărut în 1984. Romanul a cunoscut un succes imens, fiind tradus în peste 35 de limbi şi ecranizat de Jean-Jacques Annaud in 1986, cu Sean Connery, Christian Slater si F. Murray Abraham in rolurile principale. De asemenea, cartea a primit Premiul pentru cea mai bună carte a anului şi Premiul Strega în 1981.

Modificările au adus şi câteva reacţii în rândul scriitorilor, astfel Horia Roman Patapievici l-a comparat pe Guglielmo, personajul principal, cu un Sherlock Holmes cuminte: „Guglielmo este un Sherlock Holmes în fine cuminţit de trufia pozitivismului, de prudenţa radicală a unui William Ockham, manevrând cu fineţe deopotrivă failibilitatea sa, contingenţa lumii, necesitatea logicii şi univocitatea enigmatică a existenţei, divine şi mundane.“

Politicianul şi scriitorul italian, Raul Mordenti, încearcă în schimb să găsească o încadrare a romanului Italian: „ Un roman poliţist? O parabolă politică despre «democraţia creştină» sau despre apocalipsa iminentă a lumii lui Reagan şi Brejnev? Un roman «gotic»? Sau, pur şi simplu, un joc al lui Umberto Eco?“

Umberto Eco a fost, în anii ’60, unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, devenind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele.

„Evul Mediu a rămas, dacă nu meseria mea, hobby-ul meu – şi tentaţia constantă – şi îl văd în toate, transparând în lucrurile de care mă ocup, care nu par medievale şi totuşi sunt.“, a mai declarat autorul.