„Drumul celor puţini. Amintirile unui pilot de vânătoare ieşit din încercuirea de la Stalingrad“

"Drumul celor puţini. Amintirile unui pilot de vânătoare ieşit din încercuirea de la Stalingrad". ediţia a II-a revăzută şi adăugită, îngrijită de colonel (r) Dumitru Roman, apare la Editura Vremea, în Colecţia Vremea Aviaţiei. Cuvântul înainte este semnat de Martha Greceanu, volumul fiind prefaţat de Neagu Djuvara. Volumul cuprinde 24 de pagini de fotografii.

Ofiţer şi gentleman, Tudor Greceanu (1917-1994) a fost unul dintre aşii aviaţiei române de vânătoare din cel de-al Doilea Război Mondial, având la activ peste 6.000 de ore de zbor pe timp de război, realizate în 1.000 de misiuni de luptă, atât în Est, cât şi în Vest, şi zeci de victorii aeriene pentru care a fost răsplătit cu numeroase ordine şi decoraţii devenind şi Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Arestat de comunişti, a reuşit o spectaculoasă evadare de la Aiud. Volumul spune povestea unui pilot de vânătoare care şi-a începutul ascensiunea puţin înainte de debutul conflagraţiei, a participat la nenumărate lupte aeriene dintre care cele mai dramatice episoade s-au petrecut în timpul bătăliei de la Stalingrad, apoi a trecut prin infernul închisorilor comuniste şi prin amputarea picioarelor din cauza torturilor suferite acolo, lăsând în ultimii ani ai vieţii preţioase amintiri despre toate acestea. O parte dintre capitole au fost scrise de Tudor Greceanu însuşi, celelalte constituindu-se din interviuri acordate de autor.

 Aş mai face o mică remarcă, cunoscând insinuările viclene care circulau sub comunişti, cum că cei „de ori¬gine socială nesănătoasă” erau nişte profitori şi nişte „învârtiţi”; m-a izbit printre camarazii şi comandanţii lui, citaţi de Tudor Greceanu, marele număr de nume tocmai dintre cei „de origine socială nesănătoasă”: Cantacuzino, Ghica, Miclescu, Greceanu (Ştefan, din Muntenia, pe lângă Tudor, din Moldova), Brătianu, Romanescu, Agarici, Polizu-Micşuneşti şi alţii… E drept că Aviaţia era un corp de elită, dar a fost cam acelaşi lucru la Cavalerie. E un amănunt, dar nu strică să se spună, consideră Neagu Djuvara.

"Fiecăruia îi este frică de ceva. Unii sunt victimele propriului refuz al fricii, al propriului curaj, care este o veşnică luptă psihologică între ceea ce suntem şi ceea ce am putea deveni sub imboldul fricii. În luptele cu ruşii, unde am fost mereu în inferioritate numerică, doi contra douăzeci, acţionam mai puţin sub imboldul fricii, pentru că aveam superioritatea avionului, ceea ce nu s-a întâmplat cu americanii, când superioritatea numerică era de 1 la 30-40 şi nu mai aveam superioritatea aparatelor. Atunci recunosc că de multe ori trebuia să ne învingem frica. Odată am fost doborât: la o altitudine de 11.000 de metri, un proiectil explo¬ziv m-a lăsat fără instalaţia de oxigen. […] Mi-am pierdut cunoştinţa. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Presupun că am avut un moment de revenire când m-am apropiat de sol. Avionul a fost găsit pus pe burtă, or, a pune un Messerschmitt pe burtă nu e o treabă uşoară", afirmă Tudor Greceanu.