Dovezi că cetăţile biblice ale Sodomei şi Gomorei au fost spulberate de o minge de foc cosmică

Un studiu publicat în revista „Nature” a adunat dovezi solide potrivit cărora povestirea biblică a „Sodomei şi Gomorei” ar putea fi legată de distrugerea unui sat la nord de Marea Moartă, în epoca Bronzului timpuriu, în urma exploziei unui obiect cosmic care a căzut în locul unde acum se află Tall el-Hammam, Iordania.

 Dovezi analizate pe parcursul a 15 ani de o echipă diversă de cercetători de la arheologi la experţi în impact cosmic i-a dus la concluzia că satul a fost practic topit de un eveniment cosmic şi nu de o erupţie vulcanică, cutremur sau explozie ce a provocat unde de şoc şi incendii.

Analiza unui strat de o grosime de 1,5 metri constând în cenuşă, rămăşite carbonizate, metale, ceramică şi cărămizi lichefiate a arătat că niciun incediu obişnuit nu ar fi putut să topească cărămizi şi metale, care se topesc la peste 1.500 de grade.

În plus, s-au descoperit microdiamante şi cuarţ şocat care nu se formează decât în urma unor unde de şoc extrem de puternice,

Ipoteza autorilor studiului este că satul a fost lovit de unda de şoc creată de explozia unui obiect la patru kilometri înălţime şi care a pătruns în atmosferă cu o viteză de 61.000 de kilometri pe oră. 

Satul a fost lovit de un val de şoc care s-a rostogolit cu 1,200 de kilometri pe oră şi a provocat o presiune de 50 de tone pe centimetru pătrat, iar temperatura a crescut rapid la 2.000 de grade. Totul a fost topit şi probabil niciunul din cei 8.000 de locuitori nu a reuşit să scape. 

Valul de şoc a ajuns şi la Ierihon, aflat la 22 de kilometri distanţă, deteriorând sau distrugând zidurile sale.

El-Hamman a fost abandonat sute de ani, probabil din cauza ridicării sedimentelor de sare din Marea Moartă care a distrus fertilitatea solului.

O teorie a cercetătorilor este că povestirile orale ale martorilor la distrugere au ajuns să fie transpuse în povestirea biblică a celor două cetăţi la sud de Marea Moartă, Sodoma şi Gomora, care ar fi fost distruse de mânia lui Dumnezeu ca o pedeapsă pentru fărădelegile ce se petreceau între zidurile lor.

O suprapunere a unei explozii provocate de un meteorit în estul Siberiei asupra regiunii Mării Moarte FOTO via Study Finds

Rămăşiţele umane fragmentate au indicat că oamenii au murit aruncaţi în aer sau incineraţi. Cărămizile aveau bule create de căldură şi vasele de ceramică şi alte materiale de construcţii s-au topit pur şi simplu, indicii că temperaturile au fost extrem de înalte, potrivit Study Finds.

„Am văzut dovezi despre temperaturi care au depăşit 2.000 de grade”, spune autorul studiului, James Kennett de la Universitatea din California.

„Avem dovezi despre o minge de foc cosmică în apropiere de Tall el-Hammam”, spune profesorul adăugând că evenimentul este asemănător celui care în 1908 a fost produs de un meteorit de 12 megatone care a distrus 80 de milioane de tone de pădure pe 830 de mile pătrate în estul Siberiei.

Alte dovezi au fost furnizate de metale topite între care fier şi dioxid de siciliu.

Kennett spune că una din descoperirile care oferă cele mai solide dovezi este cuarţul şocat, boabe de nisip ale cărui cristale au format crăpături ce nu apar decât sub presiuni foarte înalte, or cuarţul este unul din cele mai dure minerale.

O minge cosmică de foc explică şi concentraţiile neobişnuit de mari de sare găsite în probele de sol, şi de 25%.  Astfel, impactul  produs parţial în Marea Moartea a ridicat sarea şi a distribuit-o în regiune.

Primele indicii ale reaşezării în oraşul Tall El-Hammam de azi şi comunităţile din jur apar în epoca de Bronz, la 600 de ani de la devastarea lor. Acest oraş s-a aflat în centrul dezbaterilor potrivit cărora ar fi fost cetatea biblică Sodoma. Potrivit Bibliei, un singur locuitor ar fi fost salvat de îngeri care l-au sfătuit să nu se uite înapoi.

„Toate mărturiile care apar în Cartea Genezei se potrivesc descrierii unei mingi de foc cosmice. Însă nu există nicio dovadă ştiinţifică a faptului că oraşul spulberat este Sodoma din Vechiul Testament”, spune Kennett.

Cercetătorii cred că dezastrul a suscitat o tradiţie orală care a inspirat povestirea din Cartea Genezei dar şi a textului despre incendierea oraşului Ierihon redată de Cartea lui Iosua din Vechiul Testament.

„Este o zonă extrem de importantă cultural, unde s-a dezvoltat o mare parte din complexitatea culturii perioadelor timpurii”, a observat autorul studiului.