Domnul Pulcinel, volum pentru copii semnat de Carmen Sylva, a apărut în patru limbi
0Volumul "Domnul Pulcinel", o poveste a Reginei Elisabeta a României, cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva, cuprinde ilustraţii de André Lecomte du Noüy, ediţia îngrijită de Silvia Irina Zimmermann fiind publicată de Editura Vremea.
O poveste fascinantă de copii, cu ilustraţii, transmisă peste generaţii de însăşi Regina Elisabeta a României, sub pseudonimul Carmen Sylva, a fost publicată de Editura Vremea.
Volumul Do, apărut într-o ediţie de colecţie, reproduce cu fidelitate textul poveştii în patru limbi (română, germană, franceză şi engleză) şi ilustraţiile originale din ediţia princeps a cărţii Monsieur Hampelmann, apărută în 1898 la editura Carol Göbl din Bucureşti.
Realizată iniţial într-o ediţie de lux, povestea se adresa îndeosebi copiilor din familiile aristocrate şi înstărite.
Intenţia reginei era de a dona câştigul obţinut din vânzarea cărţii casei de orfani şi copii surdo-muţi din Neuwied, Otto-Haus, patronate de mama reginei, Principesa-văduvă Maria de Wied (1825-1902), şi numite astfel în memoria fratelui mezin al reginei, Principele Otto de Wied (1850-1862), mort la numai 11 ani.
Ediţia princeps a cărţii de poveşti cuprindea, pe lângă textul poveştii în patru limbi, facsimilele paginii de titlu pictate de regină şi ale paginilor poveştii cu scrisul reginei, într-o caligrafie stilată şi cu ornamente pentru majusculele de la începutul paragrafelor, asemănător manuscriselor cu miniaturi medievale.
Împreună cu ilustraţiile adăugate de André Lecomte du Noüy pe paginile scrise de regină, în genul cărţilor pentru copii de la sfârşitul secolului al XIX-lea, de o naivitate plină de candoare, Domnul Pulcinel este o carte încântătoare atât pentru copii, cât şi pentru cei mari.
FRAGMENT
A fost odată ca niciodată; dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.
Pe când se potcovea puricele cu 99 oca de fier, de da cu spinarea de cer şi tot rămânea călcâiul gol, pe atunci s-a născut Pulcinel.
Când Pulcinel se pregătea să vină în lume, se auzi o straşnică trăsnitură în pădurea din deal, unde meşterul îl croia dintr-un brad, cu unelte care veneau singure, singurele, de se puneau în mână. Lu-crul mergea repede, frumos şi bine, însă meşterului, nu ştiu pentru ce, îi trecu prin minte că un grozav Pulcinel are să iasă din mâinile sale.
Când însă noul născut se văzu isprăvit, el nu fu de fel mulţumit cu făptura sa, şi, strâmbându-se urât de tot, zise:
– Dar sunt al dracului de lat!
– Prostule! îi zise meşterul, n-ai tu oare două laturi, două feţe şi două perechi de ochi, ca să priveşti în lume! Nu ţi-e destul atâta? Ce mai vrei?
– Dar n-am inimă de loc şi nici măcar loc pentru o inimă!
– Dobitoc ce eşti! În locul unei inimi nefolositoare şi de prisos, ţi-am pus ceva mai bun, o sforicică care să te cârmuiască! Aşa e lucru mai simplu şi mai sigur.
– Aşa este! M-aş mulţumi şi cu sforicica, dacă n-ar trage-o alţii.
– Dar nu ştii tu, băiete, că şi inima este numai o sforicică, pe care mai vrei?
– Dar n-am inimă de loc şi nici măcar loc pentru o inimă!
– Dobitoc ce eşti! În locul unei inimi nefolositoare şi de prisos, ţi-am pus ceva mai bun, o sforicică care să te cârmuiască! Aşa e lucru mai simplu şi mai sigur.
– Aşa este! M-aş mulţumi şi cu sforicica, dacă n-ar trage-o alţii.
– Dar nu ştii tu, băiete, că şi inima este numai o sforicică, pe care o trag alţii? (Copyright Editura Vremea)