Dincolo de Cercul Polar

Volumul I al romanului „Ţinutul blănurilor“, de Jules Verne, va fi distribuit miercurea viitoare, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 11,99 lei. O misiune de construcţie a unui fort în ţinutul arctic e pusă în pericol atunci când membrii acesteia rămân seches-traţi pe un aisberg.

Romanul a fost publicat pentru prima dată sub formă de foileton, în paginile revistei franceze „Magasin d'Éducation et de Recreation", între 20 septembrie 1872 şi 15 decembrie 1873, apărând apoi în volum în luna noiembrie a aceluiaşi an, cu titlul „Le Pays des fourrures", la Editura Hetzel din Paris.

Tema fundamentală a romanului este lupta pentru supravieţuire într-un mediu natural neprielnic fiinţei umane, în condiţii de viaţă extreme. În acest sens, „Ţinutul blănurilor" se apropie de alte romane ale lui Verne ce tratează teme similare, cum ar fi „Aventurile căpitanului Hatteras" sau „O hibernare între gheţuri".

Exilaţi în pustietatea polară

Romanul începe cu o serbare dată de căpitanul Craventy în incinta fortului Reliance, în seara de 17 martie 1859. „Cuvântul «serbare» nu trebuie să dea impresia că era vorba de o petrecere grandioasă, de un bal la Curte, de un «raout», cum spun englezii unei reuniuni mondene, zgomotoase, sau de o festivitate cu mare orchestră. Recepţia căpitanului Craventy era mult mai modestă, deşi căpitanul făcuse totul pentru a-i da cât mai multă strălucire."

La reuniune luau parte vreo sută de persoane de ambele sexe. Autorul ne face cunoscute, încă de la bun început, câteva personaje care vor juca un rol fundamental în desfăşurarea acţiunii: „Două numai - două femei - nu făceau parte din personalul obişnuit al fortului Reliance. Acest personal se compunea din căpitanul Craventy, locotenentul Hobson, sergentul Long, caporalul Joliffe şi din vreo şaizeci de soldaţi sau funcţionari ai Companiei.

Câţiva erau însuraţi - printre alţii, caporalul Joliffe, soţ fericit al unei canadiene vioaie şi agere, un anume Mac Nap, scoţian, căsătorit tot cu o scoţiană, şi John Raë, care de curând luase de nevastă pe o localnică indiană. Fără deosebire de rang, ofiţeri, funcţionari sau soldaţi erau în această seară oaspeţii căpitanului Craventy.

Nu toţi lucrau pentru Companie. Forturile din vecinătate - şi în aceste ţinuturi distanţa dintre vecini este de cam o sută de mile - acceptaseră şi ele invitaţia căpitanului Craventy. Un mare număr de funcţionari sau agenţi veniseră de la fortul Providence sau fortul Resolution, aparţinând circumscripţiei lacului Esclave, şi chiar de la fortul Chipewan şi fortul Liard, situate mult mai la sud. Era unul dintre rarele divertismente, o distracţie neaşteptată fără doar şi poate, dorită cu înfrigurare de aceşti singuratici, de aceşti exilaţi, pe jumătate pierduţi în pustietatea ţinuturilor polare."

În derivă pe ocean

Acţiunea romanului se petrece în anul 1859, când locotenentul Jasper Hobson, împreună cu un grup format din câţiva membri ai Companiei Hudson's Bay, pleacă într-o călătorie prin ţinuturile de vest ale Canadei, până la Capul Bathurst, în Oceanul Arctic, cu misiunea de a întemeia un fort la 70 de grade nord de Cercul Polar. Capul Bathurst pare a fi locul ideal pentru fort. Însă o neaşteptată erupţie vulcanică dă peste cap planurile grupului.

Odată cu ea, în mediul în care se găsesc cercetătorii, legile fizicii încep să se modifice: ceea ce trebuia să fie o eclipsă totală pare a fi de fapt parţială, iar valurile devin imperceptibile. Într-un final, cercetătorii descoperă că se află pe un aisberg care pluteşte în derivă înspre sud şi concluzionează că acest Cap Bathurst, pe care se află, nu era alcătuit din pământ, ci din gheaţă. Odată cu sosirea primăverii, expediţia este grav pusă în pericol atunci când gheaţa începe să se topească.