Dialogul dintre Herta Müller şi Gabriel Liiceanu, în „Dilema veche“

În „Dilema veche“ de mâine, puteţi citi în exclusivitate dialogul integral dintre Herta Müller şi Gabriel Liiceanu, care a avut loc la Ateneul Român la 27 septembrie.

Iată un fragment din această discuţie:„Gabriel Liiceanu: A meritat să plătiţi preţul de suferinţă pe care l-aţi plătit pentru o înţelegere superioară a lumii?

Herta Müller: N-am nicio înţelegere superioară a lumii. Nu am de fapt nicio înţelegere a lumii, de superioară nici nu poate fi vorba. Eu nu înţeleg lumea. Nu pricep. Eu de aceea scriu, pentru că nu pricep. Nici ce am făcut eu n-am priceput. Când am stat în România, dacă mă apucam în fiecare seară să mă gândesc ce s-a întâmplat în cursul zilei, nu puteam să-mi dau seama. Nici n-am putut să-mi permit să gândesc într-un arc mai mare de timp.

Îmi ajungeau lucrurile exacte, micuţe, care se tot adunau, ca să fac faţă. N-am putut să mă gândesc, trebuia să fac faţă şi asta deja îmi absorbea tot ce am putut să realizez în cap. Eu cred că şi literatura este un mod de a căuta. Cum e existenţa asta a noastră? Fiecare suntem o taină - chiar prin fizicul nostru: nu ştim cât o să trăim, ce organe din noi or să cedeze, când ne lasă mintea... Deja asta ajunge.

De aceea a fost atât de tragic: pentru că dictatura, pe lângă toate aceste probleme existenţiale de la sine înţelese pentru fiecare om, a introdus şi urmărirea politică, cu care trebuia să te lupţi. N-am înţeles nimic. De aceea tot încerc să mă întreb pe mine: ce s-a întâmplat atunci? Am înţeles doar că libertatea este importantă."