"De la o vreme, o tin tot intr-un circ..."

Actrita, compozitoare, interpreta, toate intr-un singur invelis. Are toate motivele sa fie o vedeta in toata regula. Dar e o faptura mai degraba "salbaticita", care se fereste de balciurile mondene,

Actrita, compozitoare, interpreta, toate intr-un singur invelis. Are toate motivele sa fie o vedeta in toata regula. Dar e o faptura mai degraba "salbaticita", care se fereste de balciurile mondene, emisiuni tv ori cine stie ce alte locuri impanate cu reflectoare. Insa in clipa in care e pe scena sau atunci cand vorbeste despre ceea ce face, doi licurici incep sa zburde in ochii ei albastri si imediat ti-o apropie. Chiar daca povestile cantate de ea sunt grave si intunecate, Ada Milea, ca un ghem de contradictii care se respecta, e un om pentru care rasul face toti banii.
- "O alta viata dac-am avea/ Altfel ne-am bate joc de ea..." Sunt versurile tale. E bataia de joc generalizata un simptom al romanimii?
- Cred ca e valabil oriunde. Fiecare popor isi bate joc in felul lui de tara, de neamul, de viata lui. Depinde de specificul national.
- Pe principiul "Tot ce canti va fi folosit impotriva ta", continuam cu citate: "Ceausescu n-a murit, ne vegheaza indarjit". Simti o privire rece in spate? Cum se manifesta personajul in noi, cei de astazi?
- La vremea cand am scris cantecul asta, aveam senzatia ca germenul Ceausescu a ramas, undeva, in fiecare dintre noi, inclusiv in mine. Pe al meu am incercat sa-l ascund cat am putut, numai ca se vede treaba ca n-am reusit, a iesit la iveala si a patruns pana si in cantec. Se manifesta in continuare in multi dintre noi, cei care il condamna pe Ceausescu, in loc sa-l elimine din ei insisi. Si, oricum, il vad doar pe Ceausescu cel din ceilalti.
- La tine in cantec, "Oaia mica vrea sa sara/ Gardul pan' la primavara". Ai sarit, la randul tau, gardul patriei. Oaia mica a ajuns la Necuratu', Ada Milea a ajuns in Canada. Si totusi, te-ai intors in tara asta atat de trista...
- Pentru mine este cea mai buna tara, pentru ca aici "limba mea de lemn se plimba-ncet prin vechea noastra limba". Printr-a lor se plimba mai greu, fiindca trebuia sa gandesc intr-un grai strain. Si nu prea aveam timp sa gandesc, fiindca eram ocupata cu "Cirque du soleil".
- Care e povestea acestei colaborari?
- M-a sunat intr-o zi domnul Dan Chisu, care mi-a spus: "Este in spectacolul lor un personaj care cred ca esti tu..." O muza ciudata, care juca si canta. Daca as fi stiut ce ce "Circul soarelui", as fi avut niste emotii de nu m-ar mai fi luat oamenii aia in veci. Dar cum nu stiam, m-am dus. Si m-am minunat. Imi plac la nebunie.
- Cum a fost aceasta experienta?
- Superba si... destula. M-au adus 12.000 de kilometri ca sa fac cu totul altceva decat mi se spusese la inceput. La ei eram o piulita intr-un angrenaj atat de mare, incat mi-am dat seama ca orice piulita ar fi in locul meu ar fi insemnat acelasi lucru. Cand mi-am dat seama de asta, am plecat.(...)
- Si continui, in aceeasi tara colorata in nuante sumbre, care pare sa fie un izvor nesecat de povesti suprarealiste. Sunt si lucruri care iti plac aici?
- Sigur ca da! Sunt unii oameni, unele peisaje, unele filme, unele muzici.
- Si lucrurile pe care le detesti?
- Sunt unii oameni, unele peisaje, unele filme...
- Vise marete, nastrusnice, imposibile ai?
- Mie mi se intampla mai multe lucruri - si bune, si rele - decat visez. Ce mi s-a intamplat bun n-am visat niciodata ca mi s-ar putea intampla, se pare ca am vise mai mici decat realitatile care mi-au fost rezervate... Asa a fost cu "Cirque du soleil". Ma gandeam: "Ce sa caut eu la un circ?" N-avusesem niciodata de-a face cu un circ. Pana atunci... Fiindca apoi a venit "De ce fierbe copilul in mamaliga?", care e tot o poveste de la circ... Ce sa mai spun de "Apolodor", care e cantaret... la circ. Am tinut-o tot intr-un circ.
- Oricum, Romania e un circ total, aici te-ai nascut, ar trebui sa te simti in elementul tau... Totusi, de la circul din "Apolodor" porneste o poveste superba. De data asta, ai avut noroc.
- E cu adevarat o istorie frumoasa, pe care am scos-o din "mintea copiilor" si i-am atins mai mult pe cei mai batrani, in copilariile lor trecute. De fapt, ei sunt cei care stau pana noaptea tarziu in carciumi si asculta povesti cu pinguini...
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)