De la articole de ziar la pedepse cu moartea

Revista „Historia Special“ aduce în actualitate practicile din România anilor 1947-1953, când de la un articol din „Scînteia“ se ajungea la executarea „elementelor duşmănoase“.

„Când vorbele goale trimit oameni nevinovaţi la moarte“, acesta este titlul unei şocante analize din revista „Historia Special“, în care ziaristul Ion Cristoiu urmăreşte consecinţele unui articol apărut în ziarul „Scînteia“, la 31 iulie 1952. Iată articolul în cauză.

„Organele Securităţii de Stat au descoperit pe şantierele construcţiei Canalului Dunăre-Marea Neagră o bandă de sabotori şi diversionişti, care, strecuraţi în diferite posturi de conducere, au dus o activitate de subminare a lucrărilor construcţiei Canalului. Au fost arestaţi: Ing.Frangopol Niculae, fost antreprenor, fost şef al Diviziei Plan-Producţiea Direcţiei Generale a Canalului, Ing. Rozei Aurel, fost mare negustor şi industriaş, fost şef al sectorului Planificare al D.G.C., Ing. Cernătescu Petre, fost industriaş, fost comandant legionar, fost şef al sectorului mecanic al D.G.C., Ing. Munteanu Eugen, legionar şi fost informator al siguranţei antonesciene, Farmache Menelas, fost procuror militar la Curtea Marţială Timişoara pe vremea dictaturii antonesciene, Ing. Vasile Neculai, fost consilier şi acţionar la societatea «Mica» şi alţii“, se arată în organul de presă al Partidului Muncitoresc Român.

Scenariul comuniştilor era ticluit astfel: presa relatează, forţa muncitoare se revoltă şi cere pedepsire a vinovaţilor, statul îşi face datoria şi se supune „forţei de neînvins a poporului“, condamnându-i la moarte pe cei care au încercat să frâneze revoluţia muncitorească.

Urmarea este şocantă şi aminteşte de practicile din Coreea de Nord. Relatează tot „Scînteia“: „Luni, 1 Septembrie 1952, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, deplasat la Poarta Albă, a pronunţat sentinţa bandei de sabotori şi diversionişti de la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Au fost condamnaţi la moarte pentru crimă de sabotare a propăşirii economiei naţionale a R.P.R…“. Şi urmează numele „sabotorilor“, care nu întâmplător fuseseră industriaşi în interbelic.

„HISTORIA SPECIAL“, DOSAR TRIMESTRIAL
„Historia Special“ este o publicaţie de 64 de pagini care nu înlocuieşte revista „Historia“, ci o însoţeşte. Astfel, în lunile martie, iunie, septembrie şi decembrie veţi putea cumpăra atât revista „Historia“, cât şi „Historia Special“ – un dosar dedicat unei singure teme. ;

Suspans proletcultist cu ţărani şi sabotori
Cum teza continuei ascuţiri a luptei de clasă e întâia oară afirmată în Rezoluţia Şedinţei Plenare a CC al Partidului din 10-11 iunie 1948, primul text de răsunet care o ilustrează e nuvela „S-a spart satul“, de Gheorghe Cristea, publicată în „Scînteia“ din 15 august 1948. Lui Gheorghe al lui Radu, ţăran sărac, i se propune de către unchiul său bogat, Toma Savu, să facă parte din ceata lui la treieriş. Legătura de rudenie îl îndeamnă pe eroul nostru să accepte propunerea, deşi, în cadrul organizaţiei de partid, se hotărâse ca în acest an cetele de treieriş să fie alcătuite altfel decât pe timpul burghezo-moşierimii. La arie însă, Toma Savu îi cere nepotului să comită un sabotaj: introducerea unei bucăţi de seceră şi a unui resteu într-un snop pentru a strica batoza şi a împiedica astfel perfecta desfăşurare a treierişului. Într-o clipă, Gheorghe Savu are imaginea ticăloşiei lui Toma Savu şi, mai ales, a efectelor pe care le-ar avea gestul lui asupra întregului treieriş. Găseşte tăria să-i pună mâna în piept lui Toma Savu, acesta ridică furca să-i dea în cap, dar e oprit la timp şi pus la punct de secretarul de partid al localităţii: Nicolae Pandele. (fragment din analiza: Când literatura „te învaţă să urăşti şi mai puternic duşmanul de clasă“, „Historia Special“, pagina 10)

9,99 de lei este preţul „Historia Special“. Abonaţii revistei „Historia“ primesc gratuit primul număr al „Historia Special“.