SUCCES Romanul „Urzeala tronurilor”, a cărui ecranizare a primit douăsprezece premii Emmy chiar în ziua în care George R.R. Martin a împlinit 67 de ani, a declanşat o isterie la nivel internaţional

Unul dintre cele mai mari fenomene literare şi editoriale ale sfârşitului de mileniu II şi începutului de mileniu III este, cu siguranţă, seria „Cântec de gheaţă şi foc” de George R.R, Martin, autorul care a reuşit să polarizeze atenţia întregii planete şi să transforme o poveste într-o adevărată isterie mondială.  Într-o lume în care  nivelul cererii de carte în general scade, romanele fantasy reuşesc să impună vedete şi să jongleze cu sume mari de bani pe piaţa internaţională, numele autorilor de fantasy concurând ca notorietate cu cel al vedetelor din show-biz.

Născut pe 20 septembrie 1948, în zodia Fecioarei, George R.R. Martin este, la 67 de ani, una dintre marile vedete ale genului, inclus de publicaţia „The Times” printre cele mai influente personalităţi ale momentului.

Pe ce se bazează, de fapt, succesul acestui gen literar în lumea noastră este o întrebare la care psihologii au un răspuns asemănător: nevoia de poveste. „Suntem din ce în ce mai înregimentaţi şi mai anxioşi. Suntem restricţionaţi de noi înşine şi de cei asemenea nouă. Avem timp din ce în ce mai puţin, iar libertatea devine o iluzie. Or, lumea poveştilor ne permite să fim liberi, e o lume fără graniţe şi lucruri impuse, un teritoriu unde imposibilul nu s-a inventat”, explică psihoterapeutul Mihaela Şchiopu.

„Literatura fantasy satisface o nevoie de sens «adânc» ascuns sub suprafaţa realităţii”, explica şi antropologul Vintilă Mihăilescu. „Într-o societate obişnuită cu realitatea plată şi imediată, literatura fantasy este un soi de popularizare a misterului, care (re)aduce a treia dimensiune a existenţei, ascunsă, neaccesibilă tuturor, dar pe care scriitorii o pun, iată, din nou la dispoziţia fiecăruia dispus să facă un minim efort de înţelegere. Acest efort, încununat de succesul înţelegerii, măguleşte cititorul, dându-i sentimentul propriei profunzimi: aha, viaţa nu este doar ceea ce se vede, iar eu sunt unul dintre cei capabili să privească şi dincolo de aparenţele cotidianului!...”

Martin vindea poveşti în copilărie

Iar cuvintele lui George R.R. Martin, scriitorul vânat în acest moment de toţi fanii ca să scrie continuarea seriei „Cântec de gheaţă şi foc”, sunt una dintre cele mai frumoase explicaţii:

„Citim literatură fantasy pentru a regăsi culorile. Citim ca să gustăm mirodeniile tari şi să auzim cântecul sirenelor. În fantasy se ascunde ceva vechi şi adevărat, care se adresează unei zone din adâncurile noastre, copilului care a visat că într-o zi va vâna pădurile nopţii şi ospăţul de sub dealurile goale şi va găsi o iubire care nu se va termina niciodată, undeva la sud de Oz şi la nord de Shangri-La.”

Întâmplător sau nu, George R.R. Martin se juca de-a poveştile cu monştri încă de când era copil şi le scria copiilor vecinilor povestioare în schimbul a câţiva penny. Se pare că genul avea succes chiar în acel mediu din zona docurilor din Bayonne, New Jersey, unde şi-a petrecut primii ani din viaţă... Şi dacă mai punem la socoteală faptul că printre primele lui personaje au fost ţestoasele de acasă, care nu mureau pur şi simplu, ci „din cauza unor intrigi sinistre”, care avea loc în lumea lor din castelul din acvariu, atunci peisajul interior al lui George R.R. Martin devine şi mai colorat.

„Fenomenul internaţional <Urzeala tronurilor>, care a cucerit milioane de cititori în ultimii ani, arată uriaşul potenţial al romanului fantasy de a atrage în lumea cărţii oameni pentru care literatura însemna doar ceva abstract”, explică Dana Ionescu, redactor-şef al Editurii Nemira, unde este publicată traducerea românească a seriei „Cântec de gheaţă şi foc”.

„Saga lui George R.R. Martin fascinează şi publicul larg, şi cititorii de elită prin calităţile sale, despre care s-a vorbit de atâtea ori. Iar interesul din ce în ce mai mare pentru literatura fantasy, un gen eteroclit, care are ceva pentru fiecare cititor, este evident în societatea sufocantă a consumului, în care lectura poate fi o salvare”, mai spune ea, explicând că aceia care preferă zona fantasy „au nevoie de o speranţă şi de o evadare din realitate, o realitate din ce în ce mai crudă, dominată de mişcări radicale, de revolte şi de crize majore”.

De asemenea, nu e deloc un secret faptul că acest succes se bazează şi pe ecranizări, iar cele douăsprezece premii Emmy proapăt primite de „Urzeala tronurilor”, pe 20 septembrie, o arată din plin. Spre deosebire de genul SF, din care se revendică, literatura fantasy coboară şi în zona socialului, ceea ce ar putea fi o explicaţie pentru interesul extraordinar pe care-l stârneşte.

<strong>Principalii câştigători ai premiilor Emmy 2015</strong>

Cel mai bun serial-comedie: „Veep“

Cel maibun serial-dramă: „Game of Thrones“

Cel mai bun actor într-un serial-TV dramă: Jon Hamm, „Mad Men“

Cea mai bună actriţă într-un serial-TV dramă: Viola David, „How to Get Away With Murder“

Cel mai bun actor într-un serial comedie: Jeffrey Tambor, „Transparent“

Cea mai bună actriţă într-un serial comedie: Julia Louis-Dreyfus, „Veep“

Cel mai bun actor în rol secundar într-un serial-TV dramă: Peter Dinklage, „Game of Thrones“

Cea mai bună actriţă în rol secundar într-un serial-TV dramă: Uzo Aduba, „Orange Is the New Black“

Cel mai bun actor în rol secundar într-un serial comedie: Tony Hale, „Veep“

Cea mai bună actriţă în rol secundar într-un serial comedie: Allison Janney, „Mom“

Cea mai bună regie pentru un serial dramă: David Nutter, „Game of Thrones“

Cel mai bun scenariu pentru un serial dramă: „Game of Thrones“