De ce a purtat Ştefan cel Mare atât de multe războaie
0Tradiţia populară consemnată de Ioan Neculce spune că Ştefan cel Mare ar fi ridicat atâtea biserici câte războaie ar fi purtat, astfel încât, potrivit datelor oferite de Grigore Ureche, domnitorul Moldovei ar fi condus nu mai puţin de 44 de campanii, aproape câte una pentru fiecare an al domniei sale.
Ştefan cel Mare a luptat împotriva tuturor vecinilor săi, fie că este vorba de Imperiul Otoman, Ungaria, Polonia ori de Ţara Românească, hanatele tătare sau ducatul Lituaniei.
Istoriografia românească a acreditat ideea că Ştefan a fost obligat să poarte aceste războaie, cu un eminamente caracter defensiv, pentru apărarea ţării şi a credinţei creştine de încercările străine de cotropire, cele mai periculoase fiind cele ale turcilor.
Deşi este fără îndoială că marele domnitor a fost nevoit uneori să lupte pentru a păstra independenţa Moldovei, opinia conform căreia Ştefan cel Mare nu a năzuit decât către apărarea ţării şi a Creştinătăţii este o exagerare încurajată cu bună ştiinţă, mai ales în timpul perioadei comuniste, cu scopul de a dovedi că niciodată românii nu au dus o politică agresivă şi expansionistă, fiind dintotdeauna paşnicii apărătorii ai dreptului la autodeterminare al popoarelor şi al principiului neamestecului în treburile interne ale altor state.
Mai mult, interpretarea voit eronată a mesajelor diplomatice ale vremii, prin care Ştefan încerca să îi convingă pe veneţieni şi pe papă să îi trimită ajutor, iar aceştia sperau să îl persuadeze pe voievodul moldovean să continue lupta antiotomană fără a-i trimite însă necesarele resurse pecuniare (de exemplu, celebra scrisoare adresată de Ştefan cel Mare către statele apusene la 25 ianuarie 1475, în care vesteşte despre victoria de la Podul Înalt şi în care făgăduieşte şi pe mai departe „pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul domniei noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru”), a contribuit de asemenea la răspândirea opiniei că voievodul de la Suceava ar fi luptat împotriva turcilor din datoria sfântă de a salva Creştinătatea de pericolul otoman.
În realitate, viziunea asupra motivelor pentru care Ştefan cel Mare a luptat în atâtea războaie trebuie serios nuanţată, în lumina numeroaselor argumente documentare şi logice.
În primul rând, este foarte interesant de observat că una dintre principalele surse care ajută în cunoaşterea şi înţelegerea domniei lui Ştefan cel Mare, cronica lui Grigore Ureche, este citată de istoricii moderni exclusiv pentru datele concrete pe care le oferă şi pentru celebrul portret final închinat voievodului şi mai puţin pentru motivaţia pe care cronicarul i-o atribuie acestuia. Numeroase pasaje din letopiseţ vorbesc despre firea războinică a lui Ştefan cel Mare, despre dorinţa lui de a obţine pe câmpul de luptă gloria marţială şi despre incursiunile de pradă făcute în afara Moldovei.
Citeşte pe historia.ro continuarea articolului