Cum şi de ce era homosexualitatea acceptată în Roma Antică: Sexul la romani, o formă de a arăta cine conduce
0Anticii aveau criterii diferite după care judecau problemele amoroase, în principiu perechile de opoziţii libertate amoroasă – fidelitate conjugală, atitudine activă – pasivă, om liber –sclav.
Anticii se raportau la homosexualitate la fel ca la heterosexualitate şi nu o priveau drept o chestiune aparte.
De exemplu, sodomizarea sclavului era un fapt total trecut cu vederea, dar dacă un cetăţean se complăcea ca un sclav, era un lucru monstruos. Nenaturale sunt anumite complezenţe între bărbaţi, nu fiindcă ar fi în vreun fel contra naturii, ci contra societăţii, neconform regulilor, căci pentru antici natura era societatea, sau un fel de morală care îţi cerea stăpânire de sine. Aşadar, pe scurt, majoritatea romanilor acceptau homofilia, iar cei mai moralişti o blamau laolaltă cu toate plăcerile amoroase, care il fac pe om slab.
Politicienii erau uneori puritani pentru că orice pasiune erotică este greu de controlat şi moleşteşte soldaţii. Plăcerea trebuie anihilată indiferent pentru cine este resimţită. Platon când vorbeşte despre cetatea utopică şi condamnă pederastia, nu o face pentru a readuce dragostea pe făgaşul natural, ci militează în general împotriva pasiunii care provoacă fel şi fel de rătăciri. Sexualitatea de reproducere este singura recomandabilă, nu dragostea pentru femei. Pederastul nu este condamnabil pentru că are anumite preferinţe, ci pentru că este lacom, prea libertin. Gestul său este împotriva normelor, nu el însuşi, care nu echivalează cu un monstru.