Cum se debuta la începutul anilor ’60

Scriitorii şi îndeosebi criticii literari ai generaţiei anterioare i-au susţinut prin toate mijloacele pe tinerii în curs de afirmare. Am povestit de mai multe ori despre debutul meu publicistic la „Contemporanul“ lui George Ivaşcu, la 16 martie 1962, fiindcă l-am considerat adevăratul început al carierei mele critice.

Am debutat, de fapt, în numărul 7, din iulie 1961, al „Vieţii româneşti", cu o recenzie la o carte de proză, „Micul televizor", de Sergiu Fărcăşanu. Recomandarea mi-a făcut-o Andrei Oţetea, văr primar cu tata, căruia îi datorez, în bună măsură, şi reprimirea mea în facultate în 1959. Era prieten cu directorul „Vieţii româneşti", poetul Demostene Botez, care m-a primit cu amabilitate şi m-a dat pe mâna lui Alexandru Oprea, redactorul paginilor de critică. Lui Oprea nu i-a plăcut recenzia, dar n-a avut încotro, eram, nu e aşa? „pila" directorului, şi i-a dat drumul la tipar. 

Jenat de muştruluiala, altminteri întemeiată, pe care, totuşi, mi-a făcut-o, am recidivat cu oarecare întârziere, cu o recenzie despre un volum de versuri al lui Rusalin Mureşanu, „Amiezile veacului", apărută în numărul 11 din noiembrie. Muştruluiala  repetându-se, am încheiat pentru vreo doi ani colaborarea cu „Viaţa românească".  Dar nu despre debutul meu vreau să scriu, ci despre cum se debuta în general la începutul anilor '60.

O generaţie gata de ecloziune

Era o epocă nemaipomenită din toate punctele de vedere. Relaxarea devenise evidentă după ce conducerea PCR se asigurase că nu se vor petrece şi în România evenimente precum cele din Polonia, unde Gomulka fusese înscăunat prim-secretar, după ce fusese eliberat din închisoare, sau din Ungaria, unde avusese loc o adevărată revoluţie, ambele pe fondul destalinizării iniţiate de Hruşciov la congresul al XX-lea al PCUS din 1956. Mai mult, rămas,  printre puţinii lideri din Est, în fruntea partidului, Dej pregătea despărţirea de sovietici, care va avea loc în aprilie 1964.

Generaţia mea era gata de ecloziune. D. R. Popescu şi Fănuş Neagu, dintre prozatori, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu, dintre poeţi, debutează până în 1960. Poezia, ca şi proza, se schimba la faţă. În curând nu se va mai vorbi despre realism-socialist, ci despre un realism sans frontières. Se va admite că poezia nu trebuie să fie neapărat realistă. Şi aşa mai departe.

Aceste modificări de perspectivă ideologică nu se datorau unei înţelegeri mai fireşti a literaturii şi a artei de către „foruri", cum li se spunea, ci neglijării domeniului de către un partid captivat exclusiv de raporturile cu Uniunea Sovietică. Întrebat de mine la una din „Întâlnirile «României literare»" despre cauzele liberalizării din acei ani, Niculescu-Mizil mi-a dat acest răspuns neechivoc:  partidul nu doar n-a avut un astfel de program, dar nici măcar nu şi-a dat seama de liberalizarea în curs!

Sprijin răsplătit prin contestare

Aşa se explică faptul că generaţia numită, pe bună dreptate, generaţia '60 a găsit toate porţile deschise. Cei care le deschiseseră nu erau activiştii, ci scriitorii şi, îndeosebi, criticii literari ai generaţiei anterioare, dogmaticii anilor '50. Aflaţi în posturi de conducere la reviste şi edituri, ei au spart lacătele şi colegii mei de generaţie, odată acceptaţi, s-au văzut încurajaţi prin toate mijloacele. Ei le-au prefaţat cărţile de debut, le-au remarcat fiecare articol sau carte, le-au sărit în ajutor de câte ori i-au simţit periclitaţi.

Când se întâmplă să citesc astăzi critici vehemente ale unora dintre colegii mei de generaţie la adresa lui Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu sau, nemaibăgat, el, în seamă de la o vreme, Mihail Petroveanu, mă gândesc cu tristeţe la felul cum le este răsplătit altruismul dezinteresat din urmă cu o jumătate de secol. Indiferent de ce scriseseră în anii '50, nu merită tratamentul la care sunt uneori supuşi după 1989. Felul în care ne-au sprijinit la debut ne-a marcat tuturor mentalitatea şi cariera. Nu e de ici, de colo să intri în literatură pe uşa din faţă. Ca să nu spun că au fost prezenţi şi la botezul generaţiei '80. Şi-au plătit vina cu vârf şi îndesat.

"Generaţia numită, pe bună dreptate, generaţia '60, a găsit toate porţile deschise."

Top 10 cărţi din lume