Cum a pus umărul Grigore Preoteasa la asasinarea prietenului său Lucreţiu Pătrăşcanu
0Cu siguranţă că, într-o alta conjunctură istorică, Grigore Preoteasa şi-ar fi "divulgat" adevărata măsura de intelectual veritabil. Din păcate, însă, el n-a putut scăpa de boala "comunistă" şi depăşi "obiceiurile" politice specifice epocii în care a trăit.
O mărturie elocventă, în acest sens, este scrisoarea sa, din 27 februarie 1948, către Secretarul CC al PMR, recent descoperită în Arhivele Militare Române. În scrisoarea - redactată, nu întâmplator, imediat după Congresul general al PMR (21-23 februarie 1948) -, Grigore Preoteasa îsi face "spovedania" (autocritica) pentru neaducerea, până acum, la cunoştinţa Partidului şi a conducerii sale, în speţa, a lui Gheorghiu-Dej, a discuţiilor sale, de dinainte şi de dupa 23 august 1944, cu Lucreţiu Patrăşcanu şi a concluziilor la care a ajuns.
Încercând să motiveze acest lucru, semnatarul scrisorii invocă relaţiile "foarte apropiate" pe care le-a avut, într-o vreme, cu Lucreţiu Patrăşcanu, cristalizate în lagarele de la Miercurea Ciuc (1940) şi Tg. Jiu (1943-1944).
Având în vedere momentul şi maniera în care Grigore Preoteasa a făcut acest "gest", se poate spune, fără teama de a greşi, că el a însemnat, în fapt, o adeziune a sa la înlăturarea lui Lucreţiu Patrăşcanu din conducerea partidului şi, implicit, o încurajare pentru cei care au dispus, ulterior, destituirea acestuia din funcţia de ministru al Justiţiei (martie 1948), arestarea şi condamnarea lui la moarte.
Click aici pentru a citi continuarea articolului!