CRONICĂ „Monştri.“, în regia lui Marius Olteanu, o micro-istorie a fricii şi a nesiguranţei care însoţesc iubirea

„Monştri.", în regia lui Marius Olteanu, care a avut premiera românească la TIFF, este un film care, în plan faptic, surprinde o zi din viaţa unui cuplu căsătorit. Altfel, surprinde de fapt câtă incertitudine, frică, dar şi înţelegere pot exista între doi oameni.

 Aşteptam din februarie să văd „Monştri.", de când Marius Olteanu îmi acorda un interviu despre el. După proiecţia de aseară, de la TIFF, îmi dau seama că vorbele lui de la acea vreme au fost chiar reţinute. 

Filmul reprezintă una dintre cele mai atente construcţii pe care le-am văzut în ultima vreme, cu o regie şi un joc al actorilor atât de bine închegate, dar şi cu o imagine atât de elegantă încât reuşeşte să facă o favoare chiar şi Bucureştiului - meritul lui Luchian Ciobanu.

Filmul urmăreşte o zi şi o noapte din viaţa unui cuplu, Dana şi Andrei (sau Arthur, după cum îi spune ea) între care stă căscat un hău de tristeţe sau, mai degrabă, o melancolie a cărei sursă se dezvăluie treptat. 

„Monştri." e împărţit în trei calupuri, câte unul dedicat fiecărui protagonist, respectiv un al treilea dedicat cuplului pe care îl formează. Primele două sunt filmate în format îngust, 1:1, ca nişte portrete intime ale fiecăruia, portrete înrămate doar de negrul ecranului gol de cinema, ca o adâncă singurătate.

Perspectiva se lărgeşte odată cu ziua, când cei doi umblă împreună şi vorbesc faţă în faţă, fără eschivări prin intermediul telefonului mobil. 

Judith State, în rolul Danei, este o apariţie care n-are nevoie de multe cuvinte ca să transmită puternicul sentiment de inadecvare al personajului său în viaţă în ansamblul ei. State aduce un personaj care pare, în acelaşi timp, determinat, dar şi pe punctul de a se frânge. Cristian Popa o completează cu o interpretare studiată, a unui individ care adaugă cuplului şi o problemă greu de digerat pentru societatea în care trăim, însă nu are sens să intru în detalii, ca să nu alunece vreun spoiler. 

Castingul „Monştri." continuă cu surprize precum Şerban Pavlu, într-un rol uşor diferit de cele cu care ne-a obişnuit, prin care, cu naturaleţea-i specifică, stârneşte râsete sănătoase. La fel face şi Alexandru Potocean, în rolul său de taximetrist cu gura mare şi inima şi mai mare. De asemenea, Rodica Lazăr face un rol foarte bun, de la distanţă, ca să spunem aşa. Minunata Dorina Lazăr, în rolulul de bunică a lui Andrei, completează o distribuţie perfectă, care are o caracteristică interesantă: umorul apare când fiecare dintre protagonişti vorbeşte cu unul dintre aceste personaje, dar nu când interacţionează unul cu celălalt. Astfel, sentimentul de fragilitate a relaţiei se intensifică. 

„Monştri." e un film care trezeşte sentimente care se bat cap în cap, precum un calm dat de discuţiile Danei cu Andrei, iar pe de altă parte, o nelinişte că urmează să se sfărâme ceva, în unul dintre ei (în care mai violent?). Comedia lui pare să  vină ca o supapă, prin care spectatorul să aibă răgazul să internalizeze micile frânturi - mereu cele mai importante, nu-i aşa? - din viaţa celor doi.

Filmul regizat de Marius Olteanu este un „must-see", pentru apelul şi unghiurile în care vede iubirea, pentru actorii care nu dezamăgesc, pentru estetica lui. Înainte de proiecţie, regizorul a spus că speră ca filmul său să îşi facă spectatorii să se gândească la cei pe care îi iubesc.

„Monştri.”a fost recompensat cu premiul publicului în cadrul secţiunii Forum de la Festivalul de Film de la Berlin, dar şi Marele Premiu pentru Cel mai bun film la Festivalul Internaţional de Film de la Sofia.

Filmul va apărea în cinematografele din România în septembrie.