CRONICĂ DE TEATRU Reîntoarcerea lui Bleonţ cu "O scrisoare pierdută" de la Craiova
0După ce o perioadă a fost implicat mai mult în scandaluri mondene, actorul Claudiu Bleonţ revine în forţă pe scenă, întruchipându-l convingător pe Tipătescu, în „O scrisoare pierdută“ de la Craiova.
Claudiu Bleonţ rămâne un mare actor. Mi-am amintit de acest lucru urmărindu-l în spectacolul „O scrisoare pierdută“, regizat de Mircea Cornişteanu la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova. Montarea în care Claudiu Bleonţ întruchipează un Tipătescu foarte chipeş – îmbrăcat în actul întâlnirii cu electorii într-un epatant costum roşu asortat la pantofii la fel de incandescenţi – a fost reprezentată săptămâna trecută pe scena Teatrului Odeon din Capitală.
Actorul, în vârstă de 53 de ani, l-a interpretat şi pe Caţavencu în spectacolul omonim al lui Grigore Gonţa de la Teatrul Naţional din Bucureşti din 2003. Tot într-un Caragiale, l-a jucat doi ani mai târziu şi pe Rică Venturiano, în „O noapte furtunoasă“, în regia lui Toma Enache.
Între timp, artistul care l-a interpretat pe Oreste în „Trilogia antică“ a lui Andrei Şerban şi care promitea să fie un vârf de lance al generaţiei sale s-a pierdut în ipostaze care mai de care mai jenante. În ultimii ani, l-am văzut mai puţin pe scenele mari de teatru şi mai mult în emisiunile mondene de la televizor, în calitate de ex-soţ al lui Beatrice Rancea şi actual soţ al Andrei Negulescu. De fiecare dată, Claudiu Bleonţ a şocat prin histrionismul şi cabotinismul său, într-un vertij al declaraţiilor nonconformiste. Apogeul penibilului l-a atins, în urmă cu doi ani, când a ajuns să-şi dea jos chiloţii, la propriu, într-o conferinţă de presă. Ne-am întrebat atunci, cu tristeţe, ce s-a ales din caracterul actorului mare de altădată.
UN CAŢAVENCU PE CINSTE
Din fericire, pe scena Odeonului, Claudiu Bleonţ, în rolul lui Tipătescu, ne-a arătat din nou măsura întregului său talent actoricesc: şi-a dozat calm, stăpân pe mijloacele sale, duplicitatea personajului, fiind un amant cerebral în faţa impetuoasei Zoe (Cerasela Iosifescu). Mai mult, curtezanul amorez a rezistat eroic în faţa arsenalului sexy al acesteia, de damă cu adevărat bine. Îmbrăcată elegant, în rochii spectaculoase, Zoe s-a etalat maiestuoasă într-o adevărată paradă a modei, în costumele Klarei Labancz, care semnează şi scenografia spectacolului.
În 2012, în anul comemorării lui Caragiale, alături de „O scrisoare pierdută“, regizorul Mircea Cornişteanu a montat la Craiova, în teatrul pe care îl manageriază, şi spectacolul „O noapte furtunoasă“. În ambele producţii, s-au impus în roluri-cheie Cerasela Iosifescu (o Veta în desuuri la fel de seducătoare ca şi Zoe) şi George Albert Costea (un excepţional Rică Venturiano şi, respectiv, Nae Caţavencu). În vârstă de 28 de ani, serios şi cameleonic, jucăuş şi impunător, George Albert Costea este un actor-revelaţie, impunându-se prin aceste roluri dificile, atât de diferite ca registru, ca un pretendent sigur al Premiului Uniter la categoria „Cel mai bun actor“ din 2012.
HITURI MODERNE ŞI PROIECŢII LIVE
Regizorul Mircea Cornişteanu, aflat în cariera sa la cel de-al 20-lea spectacol după Caragiale şi la a cincea versiune a piesei „O scrisoare pierdută“, îl joacă acum pe Pristanda. Îmbrăcat în tricou, cu şapcă, el îşi numără tacticos steagurile dosite în numele „fameliei mare, renumeraţiei mici, după buget“.
Mircea Cornişteanu propune o versiune modernă şi contemporană a piesei lui Caragiale, în care prefectul şi prezidentul scriu la laptop la birouri sofisticate. Personajele fac referire la Antene şi la B1, cântă hituri pop contemporane şi joacă o bătută oltenească, în final. Reporteri, cameramani, alegători, muzicanţi se plimbă tacticoşi prin sală. Dezbaterea alegerilor este proiectată live în sala de teatru, spectatorii înşişi văzându-se pe ecran. Alegătorii strigă din loje în actul al IV-lea, cetăţeanul turmentat (Nicolae Poghirc) se plimbă agale pe o margine de gard, iar moacele caraghioase ale lui Farfuridi (Valentin Mihali) şi ale lui Brânzovenescu (Adrian Andone) te binedispun instantaneu.
JOVIALUL VALER DELLAKEZA
După ce a jucat-o pe Ziţa, în „O noapte furtunoasă“, Raluca Păun este acum un body-guard pe cinste îmbrăcat în negru, care-l poartă pe scaunul cu rotile pe Dandanache, interpretat de Valer Dellakeza, într-o formă de zile mari. Prins în sarabanda scrisorii pierdute, bonomul şi jovialul Valer Dellakeza aduce lumină pe scenă prin simpla lui prezenţă, iar accentele pe care actorul i le dă lui Dandanache te fac să râzi cu o poftă nebună la replicile lui Caragiale scrise în 1884, dar mai actuale decât oricând.
Noutatea regizorală o reprezintă imaginile proiectate pe un ecran din spatele scenei, în care personajele intră şi ies dintr-o vilă impozantă sau se plimbă printr-un parc, pentru a ajunge direct pe scenă după aceea, continuându-şi în faţa spectatorilor mişcările de pe banda filmată. De asemenea, stimabilul prezident Zaharia Trahanache este interpretat agale de Ilie Gheorghe, cu o impecabilă „puţintică-răbdare“. Cânţi odată cu el refrenul din „Dragostea din tei“, „Vrei să pleci, dar nu mă, nu mă iei…“ şi parcă i-ai opri la Bucureşti pe actorii „Scrisorii pierdute“ de la Craiova.
INFO
„O scrisoare pierdută“,
de I.L. Caragiale
Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova
Regia: Mircea Cornişteanu
Scenografia: Klara Labancz
Imagini filmate: Viorel Sergovici
Cu: Claudiu Bleonţ/Marian Politic, Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Cerasela Iosifescu, George Albert Costea, Mircea Cornişteanu/ Constantin Cicort, Valentin Mihali, Adrian Andone, Nicolae Poghirc, Raluca Păun