CRONICĂ DE TEATRU: Hitlermachine
0PREMIERĂ Într-un spectacol care duce mai departe ideea că se face teatru de calitate în Bucureşti, actorul Ionel Mihăilescu arată că nu-i este deloc greu să fie extraordinar.
Spectacolul „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită“, montat de Dragoş Galgoţiu după textul lui Bertolt Brecht, a avut premiera la Teatrul Odeon din Bucureşti pe o scenă obişnuită cu montările regizorului. În 2006, Galgoţiu punea în scenă „Hamletmachine“, de Heiner Müller, prietenul şi colaboratorul lui Bertolt Brecht, un spectacol despre un intelectual „ce asistă la începutul sfârşitului unei societăţi: societatea socialistă est-germană“, după cum remarca Alice Georgescu în „Ziarul Financiar“.
În ultimii zece ani, Galgoţiu a regizat în instituţia de pe Calea Victoriei şase spectacole, colaborând, la unele dintre ele, cu Andrei Both (decor), Doina Levintza (costume) şi Răzvan Mazilu (coregrafia). La „Hamletmachine“ i-a avut alături pe toţi trei. Tot cu ei trei a lucrat şi la Sibiu, pentru „Berlin Alexanderplatz“, de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“, iar „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită“ duce mai departe viziunea acestor creatori, oferind o parte a doua din ceea ce ar putea deveni o trilogie despre triumful abrutizării, grăbit de războaie care stau să înceapă.
În 1941, cetăţeanul german Bertolt Brecht se afla în Finlanda, la Helsinki, şi aştepta să emigreze în Statele Unite ale Americii. Voia să se rupă total de lumea care se prăbuşea sub greutatea ideologiei fasciste. Piesa pe care tocmai o scrisese era biletul său de ieşire şi o declaraţie clară de intenţie. Bineînţeles, piesa lui nu s-a putut juca în acea perioadă, ci abia în 1959, la Berliner Ensemble, într-o versiune a textului adaptată şi regizată tot de Heiner Müller.
Datele pe care le strânsese Brecht până în 1941 schiţau doar tabloul unei ascensiuni avide, care condensa intervalul 1929-1938. Intuiţia lui
Brecht nu se hazarda să arate, însă, şi sfârşitul lui Hitler, dar tocmai în asta stau frumuseţea şi perenitatea textului − în finalul său deschis, de la care poate „porni“ începutul oricărei poveşti. „Mai poate apărea un Hitler în zilele noastre?“, întreba Dorina Lazăr, într-un interviu pentru „Adevărul“. Răspunsul îl dă realitatea însăşi: extremismul e din nou la guvernare şi votează legi în multe ţări civilizate, iar Hitler e camuflat în „bunele intenţii“ ale liderilor politici.
BÂLBÂIALA FÜHRERULUI
Spectacolul „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită“ propune o formă de rezistenţă narativă, pentru că Dragoş Galgoţiu luptă cu armele teatrului epic pentru a asasina în oameni impulsurile extremiste. Îl ajută retorica lui Brecht, o retorică abrazivă, care pune de multe ori lucrurile la punct, prin monologuri rostite de un personaj care joacă, explicit, chiar rolul autorului, şi interpretat de Vitalie Bantaş.
Printr-un efect de distanţare (formulă aplicată corect de Galgoţiu), spectatorii sunt atenţionaţi că sunt la teatru şi sunt stimulaţi să judece lucid ce se întâmplă, fără să se lase copleşiţi de emoţii. Sunt răsplătiţi pentru efort cu momente de cabaret şi cu o parodie de foarte bună calitate. Scenele-cheie sunt traversate de tristeţi care te fac să zâmbeşti, iar Hitler este o bomboană de pe colivă foarte bine pusă în valoare de Ionel Mihăilescu. Politicianul gângăvit se hrăneşte cu moarte şi se transformă în lider autoritar prin fiecare crimă pe care n-o recunoaşte şi prin fiecare lecţie de dicţie pe care o ia în serios (ca orice elev mediocru şi disciplinat, care are numai nota 10 în catalog).
Ionel Mihăilescu reuşeşte să-l joace pe Hitler construind un nou personaj şi îndepărtându-se de clişeele de film documentar de propagandă. Îi găseşte punctele tari şi punctele slabe, îl umanizează fără să-l facă prea simpatic. Discursurile lui păstrează frazarea dictatorului, dar au un sunet diferit, pe care nu l-am mai auzit până acum. E o mare performanţă actoricească, pe care publicul o gustă din plin.
Interpretarea lui, pusă lângă celelalte, dă consistenţă unui spectacol în care trupa Odeonului funcţionează la o turaţie de invidiat. ;
INFO
„Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită“
Teatrul Odeon, Bucureşti
Regia: Dragoş Galgoţiu
Decorul: Andrei Both
Costumele: Doina Levintza
Coregrafia: Răzvan Mazilu
Cu: Ionel Mihăilescu, Dorina Lazăr, Vitalie Bantaş, Mircea Constantinescu, Mugur Arvunescu, Istvan Teglas, Cătălina Mustaţă, Ioana Anastasia Anton