Criticul de teatru Cristina Modreanu îi răspunde lui Mircea Morariu pentru un text de pe blogul său
0Criticul de teatru Cristina Modreanu a trimis redacţiei „Adevărul” o precizare pentru textul „Premiile UNITER, dincolo de umori şi mistificări” publicat în data de 7 martie 2013 de Mircea Morariu, membru al juriului UNITER, pe blogul său de pe adevarul.ro.
„Dat fiind că ziarul Adevărul are o politică extrem de laxă cu privire la bloggerii săi, neintervenind nici atunci când aceştia ajung să calomnieze fără să aducă dovezi pentru afirmaţiile lor, mă văd nevoită să fac unele precizări la articolul semnat de Mircea Morariu pe blogul său (personal, din câte înţeleg).
Conflictul de interese în care se află autorul nervoasei intervenţii nu mai trebuie subliniat – domnia-sa se repede la colegele de breaslă care au îndrăznit, la solicitarea redacţiei Adevărul, să-şi facă meseria – adică să emită păreri critice – pentru că aceste păreri critice aveau ca obiect munca sa de jurat. Strigă, deci, ca să-şi apere propriile decizii, iar adevăratul atacat aici este chiar UNITER-ul care ar trebui să se disocieze de asemenea ieşiri publice dezonorante. Părerile sunt ale lui, tonul îl vede toată lumea, n-are rost să insistăm asupra gesticulaţiei excesive împrumutate de la prezentatorii TV care aleargă după audienţă. Problema e însă alta: în toiul gimnasticii violente menite să arunce cu noroi în colegii săi de breaslă – cu speranţa secretă că va rămâne singur pe baricade, ca nu cumva să se facă vreo comparaţie profesională dăunătoare – autorul articolului comite mai multe calomnii, dintre care unele la adresa mea. Domnul Morariu afirmă: ”despre afacerea artactmagazine, în care e implicată în chip murdar şi până în gât Cristina Modreanu am scris pe larg atât în Cronica veche de la Iaşi cât şi în Familia oradeană”. Mă simt datoare deci să precizez că singura mea legătură cu revista culturală on-line artactmagazine.ro constă într-un contract de colaborare pentru rubricile pe care le-am avut aici de-a lungul ultimilor 5 ani. În lipsa unor dovezi cu privire la ”implicarea în chip murdar” de care vorbeşte, locul autorului ar fi într-o boxă la tribunal, unde probabil va şi ajunge dacă nu-şi controlează afirmaţiile.
Cât despre ”proiectele fanteziste şi dovedit falimentare” de care mă fac vinovată conform aceluiaşi autor, timpul va vorbi şi va decide ce rămâne din ele. Am o singură completare de făcut: proiectele mele nu sunt falimentare decât în măsura în care cultura şi educaţia au ajuns falimentare în România, dar asta e o discuţie mai largă – iar dl. Morariu este în acest caz în aceeaşi situaţie falimentară, fiindcă tot cu asta se ocupă.
Chiar dacă cine citeşte acest articol al său, s-ar putea îndoi că autorul e un om de cultură.”
Cristina Modreanu