Corespondenţa Irinei Nistor, de la Berlin: „«Touch me not» i-a mişcat profund pe cei din juriul condus, cu o mână de fier, de Tom Tykwer”

La Berlinală, era cât pe-aci ca Touch Me Not să fie chiar la triplu, şi să ia şi premiul Teddy, pentru peliculele LGBT, nominalizat fiind,alături de „Moştenitoarele”, uruguaianul-paraguaian, germano-brazilianul, franco-norvegian al unui regizor, tot la debut, Marcelo Martinessi, care a primit premiul  Alfred Bauer, pentru deschiderea de noi perspective.

Text de Irina Nistor

„Moştenitoarele”, regizat de Marcelo Martinessi, a primit şi premiul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI) şi Ursul de Argint pentru cea mai bună actriţă, Ana Brun, care l-a dedicat femeilor din ţara sa, după povestea, înduioşătoare şi tristă a unui cuplu de-o viaţă spre apusul existenţei: Chela şi Chichita.

Ursuleţul a plecat la Tinta Bruta, din Portugalia, despre un gay care-şi pictează trupul fosforescent: NeonBoy, şi e performer într-un chat-room (din secţiunea Panorama).

Cel mai bun actor n-a fost declarat, aşa cum se aştepta germanul colosal din Printre rafturi şi Tranzit: Franz Rogowski, pe care l-am văzut pe Covorul roşu, în seara Ceremoniei, ci Anthony Bajon, din Rugăciunea (care i-a fost ascultată) care şi-a citat acompaniatorul, pe Mathias, la mulţumiri.

Ursul pentru scenariu a plecat, în mod suprinzător,  în Mexic pentru Muzeul (după The Square, se pare că e o întoarcere spre asemenea instituţii, chiar şi când sunt prădate), iar formidabilul Dovlatov, a luat pentru Costume şi scenografie, decernat frumoasei soţii a realizatorului rus Alexei German jr.  În sfârşit, măcar o premiantă elegant îmbrăcată şi accesorizată (cum se zice mai nou) ca o vedetă de cinema!

Ursul de Argint pentru regie i l-a ridicat lui Wes Anderson, actorul Bill Murray, care s-a declarat un dulău berlinez şi a plecat cu prada, pentru geniala animaţie, de un rafinament fără egal şi o încântare pentru cinefili şi iubitori de pastrupede: Isle of Dogs.

Nu mă atinge-mă e evident că i-a atins, i-a mişcat profund pe cei din juriul condus, cu o mână de fier, de Tom Tykwer, care a fost impresionat mai ales de regizoarele din Est şi a declarat că, de multe ori, discuţiile au durat mai mult decât peliculele, şi e ceva când ştim că a filipinezului a avut aproapre patru ore!

Poloneza, care lua alături de Radu Jude pentru regie cu Body (tot despre trup ca şi Ursul de Aur din 2017, al lui Ildiko   Enyedi: On Body and Soul, care acum e între cele 5 într-o limbă străină, la Oscaruri), Malgorzata Szumowska acum s-a oprit la chip, la unul desfigurat şi la cei care înteracţionează cu Twarz/Pocitania! Ca şi data trecută a ţinut să sublinieze că e regizoare (nu neutrul regizor)!

Adina Pintilie, după ce i-a fost înmânat (de bun augur) premiul pentru debut de către un prim deţinător al Ursului de Aur, juratul Călin Peter Netzer, a urcat, ca şi la premieră, cu aproape întreaga echipă, una extrem de numeroasă şi diversă, cum place la Berlinală, pe scenă, şi după mulţumiri a îndemnat la dialog, cu publicul.

Ar trebui, poate, analizat, mai îndeaproape, de ce, dinspre Răsărit, după o jumătate de secol de comunism, şi totuşi aproape 3 decenii de libertate, vin subiecte care abordează relaţiile cele mai intime, după ce s-a intrat cu bocancii în viaţa oamenilor şi s-a instaurat o cenzură acerbă, cel puţin în România, unde, la vedere, nici măcar un sărut nu trebuia să dureze mai mult de 3 secunde! Să fie o revanşă a istoriei?

Din Germania, cu sprijinul RomPetrol, Irina-Margareta Nistor.