Confucius în Manhattan

Galeria Institutului Chinez din Manhattan, New York, găzduieşte o expoziţie în premieră absolută în America. Este prima dată când reprezentanţa din SUA a unei instituţii culturale din China organizează un eveniment care pune în lumină personalitatea şi posteritatea înţelep-tului considerat inaugu-ratorul filosofiei chineze.

Pentru iniţiatori a fost o adevărată provocare să conceapă o expoziţie care să exploreze elemente din istoria trecerii lui Confucius, gânditor din negura timpurilor, prin China şi, după aceea, prin cultura asiatică în general.

O iniţiativă inedită şi salutară, care s-a concretizat într-un discurs muzeal coerent, alcătuit din imagini artistice şi artefacte create pentru a-l preamări pe celebrul înţelept, precum şi din alte reprezentări materiale ale ideilor propovăduite de confucianism.

Simulacre în spaţiu adaptat

Spaţiul în care vizitatorii sunt aşteptaţi la expoziţia intitulată „Confucius: His Life and Legacy in Art" („Viaţa şi moştenirea lui Confucius în artă") este construit pe tipicul sălilor expoziţionale ale muzeelor din China. Numai câteva dintre acestea sunt concepute după modelul occidental al „cutiei albe". Majoritatea muzeelor din China sunt edificii de mici dimensiuni, uneori doar o sală sau două ataşate la un templu.

Fiind o versiune stilizată a acestui tip de spaţiu muzeal, Galeria Institutului Chinez din Manhattan este alcătuită din două săli mici, în care curatorii au amplasat cele peste o sută de exponate astfel încât privitorii să rămână conectaţi la specificul chinez. Pe de altă parte, curatorii şi-au propus să sugereze astfel o faţetă a conceptului de „armonie", pe care-l propovăduia cu milenii în urmă gânditorul chinez despre care se ştie atât de puţin.

Expoziţia, deschisă până la 13 iunie, constă în obiecte de artă împrumutate de la Muzeul Confucius din Qufu (localitate cunoscută în Antichitate sub denumirea de Lu) şi de la Muzeul Provinciei Shandong din Jinan. Statuete din lemn şi piatră, obiecte ritualice din jad şi din alte materiale, textile, pergamente ornamentale şi gravuri în lemn sunt expuse pentru a aduce în prezent, atât cât poate un simulacru (cum este orice obiect de muzeu, în viziunea unui Jean Baudrillard), urmele trecerii prin lume şi prin cultura chineză a învăţătorului care şi-a dorit să întemeieze prima şcoală din lume accesibilă tuturor.

Portrete imaginare

Confucius, înţeleptul pentru care societatea ideală era posibilă şi a cărei armonie era reprezentabilă prin muzică, este înfăţişat în expoziţie printr-o statuetă din lemn, iniţial pictată, datând din epoca dinastiei Song (960-1279), precum şi printr-un portret realizat sub domnia dinastiei Ming (1368-1644). De menţionat că până şi cele mai vechi portrete ale gânditorului care a deschis drumul filosofiei chineze au fost create la multă vreme după moartea lui Confucius, „o abstracţiune care a fost odată om în carne şi oase", cum titra „The New York Times". Aşadar, toate reprezentările lui sunt, de fapt, roadele unor exerciţii de imaginaţie. Lor li se adaugă cinci portrete aproape în mărime naturală, datând din vremea dinastiei Kong.

Însă epoca în care a trăit Kong Fu Zi („Stăpânul Kong"), la umbra căruia a crescut toată gândirea asiatică, este sugerată prin obiecte artistice care serveau, la început, un scop practic: o supieră din bronz şi un set de nouă clopote, tot din bronz. Prima i-a aparţinut Contelui de Lu, curtean de la curtea suveranilor din Lu, unde Confucius (551-479 î. Hr.) a fost înnobilat cu înalte ranguri oficiale, înainte de a-şi construi faima de mare înţelept şi învăţător. Unul dintre exponatele cele mai spectaculoase este un pergament ornamental, „Portretul Doamnei Li", soţia lui Kong Chuanduo, din vremea dinastiei Qing (1644-1911). Este vorba despre o lucrare anonimă, realizată în cerneală şi acuarelă pe un pergament de mătase.

1. „Portretul Doamnei Li", pergament ornamental anonim, datând din timpul dinastiei Qing
2. Portret al lui Confucius, realizat pe pergament în dinastia Ming