Cine acordă premiile literare?

Răspunsul la întrebarea din titlu pare, la prima vedere, simplu: în principiu, oricine este interesat de literatură şi posedă fondurile necesare, fie instituţie, fie persoană particulară.

În realitate, lucrurile sunt mai complicate. Complicaţia se datorează faptului că un premiu (fireşte, nu numai literar) implică ideea de autoritate profesională. Aşadar, nu chiar oricine e îndrituit să acorde premii.

În anii din urmă, nu puţine instituţii sau persoane particulare din afara ariei literare au dorit să acorde premii, dar, fără excepţie, ele au apelat la instituţii de profil, cum se spune, pentru a furniza jurii independente şi competente.

Ceea ce înseamnă că premiile nu se acordă, aşa zicând, în mod direct, ci prin intermediul unor oameni de meserie. Autoritatea premiului de aici decurge. Şi ea este întărită de valoarea în timp a laureaţilor, cu alte cuvinte, de tradiţie. Sunt premii care apar şi dispar, dar şi unele care se impun. Doar cele din urmă contează.

În concluzie, aş spune că bunăvoinţa le face onoare creatorilor de premii, dar că ea nu consacră nici premiul, nici pe laureaţi, dacă nu sunt îndeplinite anumite condiţii, din care am numit doar câteva.

Un comunicat recent de presă de pe un site lung şi pretenţios - http//;www.acadecu.ro/premiul-literar-augustin-fratila-p1.html - ne informează că Asociaţia Casa de Cultură „lansează prima ediţie a Premiului literar Augustin Frăţilă 2011, în valoare de 10.000 de euro". Semnează Mario De Mezzo, preşedintele susnumitei asociaţii. Problema este că n-am auzit niciodată până acum de domnul De Mezzo şi de asociaţia d-sale. O prezentare prealabilă ar fi fost necesară, între altele, şi pentru a cunoaşte sursa banilor. Cu atât mai mult cu cât suma promisă nu e de ici, de colo. Ştim, în schimb, cine a fost cel care dă numele premiului, Augustin Frăţilă, poet şi cantautor stimabil, dar nu mai mult, plecat prea repede dintre noi. Ne scapă însă cu totul legătura lui cu un premiu pentru „romanul anului".

Expertiza bloggerilor

Comunicatul, uşor emfatic, vorbeşte de o „misiune de promovare a lecturii", de „resuscitare a pasiunii pentru lectură şi de apropiere de literatură" a publicului larg. Nu sunt sigur că sunt formulele cele mai potrivite fiind vorba de un premiu acordat pentru romanele unor scriitori de astăzi: nu lectura e în discuţie, într-o astfel de împrejurare, ci literatura în general şi romanul în particular. Domnul De Mezzo nu pare a avea o idee limpede de ceea ce vrea de la premiul pe care îl finanţează cu generozitate, în afară de a-şi face publicitate.

Domnia-sa propune şi un juriu, compus din, fireşte, „cei mai valoroşi critici literari", care aleg cinci romane din cele depuse de autori, după ce aceştia au semnat, pe răspundere proprie, un Formular de înscriere la concurs, din care rezultă că au luat cunoştinţă de regulamentul concursului şi, înainte de orice, de prevederea că romanul trebuie să fi fost publicat în premieră în 2011.  Laureatul va fi decis de „cei mai influenţi bloggeri", în număr de 20. Iar romanul anului va fi republicat pe spezele asociaţiei premiatoare, cu acordul, prevăzut în regulament, al autorului. Despre eventuale contracte anterioare şi despre rezilierea lor nu ni se spune nimic.

Noutatea fiind bloggerii, nu putem să nu ne întrebăm cine îi alege pe „cei mai influenţi" 20 (presupunem că în materie de literatură) şi nici cine le verifică priceperea. O mică idee ne putem face citind o intervenţie a lui dragos c butuzea: „în afara celor care activează în ea, industria literară nu există pentru publicul cultivat, moştenite din vechiul regim, revistele literare au rămas instrumente prin care colaboratorii să poată lua nişte bani de la stat". Am bolduit intenţionat inepţia bloggerului care, împreună cu alţi 19, va hotărî romanul premiat din cele cinci propuse de juriul format din Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea Enache.

Nu neg că sunt „critici valoroşi", poate chiar „cei mai", dat fiind că domnul De Mezzo foloseşte de preferinţă superlative relative. Nu ştiu nici măcar dacă au acceptat să onoreze juriul celui mai amator (m-am molipsit şi eu de superlative relative!) concurs de premiere din câte am cunoştinţă. Sper din toată inima că nu. Mare e grădina lui Dumnezeu! 

"În anii din urmă, nu puţine instituţii sau persoane particulare din afara ariei literare au dorit să  acorde premii, dar, fără excepţie, ele au apelat la instituţii de profil, cum se spune, pentru a furniza jurii independente şi competente.''