Cei patru mari

Lucrări de Tonitza, Şirato, Dimitrescu şi Oscar Han sunt reunite pentru prima oară după 76 de ani de la ultima expoziţie comună. O expoziţie-eveniment, esenţială pentru cunoaşterea istoriei artei plastice româneşti, este curatoriată de Ruxandra Garofeanu la Centrul Cultural ArtSociety. Poate fi vizitată până la sfârşitul lunii.

Expoziţia este dedicată uneia dintre cele mai importante grupări artistice din perioada interbelică,  „Grupul celor 4", format din trei pictori - Nicolae Tonitza, Francisc Şirato şi mai puţin cunoscutul, în prezent, Ştefan Dimitrescu - şi un sculptor, iarăşi relativ uitatul Oscar Han.

Prima expoziţie a „Grupului celor patru" a avut loc în anul 1926, iar în cei opt ani de existenţă ai acestuia, artiştii au reuşit să organizeze şapte expoziţii, toate în Bucureşti. Ultima dintre ele a avut loc în 1934, chiar după moartea pictorului Ştefan Dimitrescu (în 1933), care a figurat postum cu un „Autoportret".

Celebrul şi în prezent, Nicolae Tonitza a fost unul dintre iniţiatorii Grupului celor patru. În 1925, în casa lui Tonitza, avea loc prima întâlnire în formulă completă a celor care vor forma acest grup, în primul rând plecând de la dorinţa de a-şi prezenta pentru public lucrările într-o formulă cât mai avantajoasă din punct de vedere al numărului operelor expuse.

„Grupul celor patru s-a format pe criterii de amiciţie şi de comuniune spirituală şi a tras de partea sa toată floarea criticilor şi istoricilor de artă şi a altor oameni de cultură din epocă", aminteşte curatorul Ruxandra Garofeanu.

„Arheologie" culturală

Însemnătatea demersului pentru care Ruxandra Garofeanu a investit multă energie şi străduinţă derivă, în primul rând, din faptul că operele celor patru artişti sunt aduse împreună după exact 76 de ani de la ultima lor expoziţie, fiind prima oară când cei patru artişti plastici şi, nu în ultimul rând, prieteni se regăsesc în postumitate.

Dacă multe dintre lucrările lui Tonitza continuă să rămână iconice pentru publicul larg, mai ales datorită numeroaselor portrete de copii semnate de artist, iar Şirato este un nume forte pentru amatorii mai rafinaţi, aceste lucruri se pot spune mai puţin despre ceilalţi doi membri ai grupului. Expoziţia focusează astfel un moment important al artei plastice româneşti.

Veritabila operaţiune de arheologie culturală pe care a efectuat-o curatorul poate fi înţeleasă doar de puţinii specialişti în istoria artei româneşti: lipsa cataloagelor serioase ale expoziţiilor din interbelic (ba chiar lipsa totală a catalogului pentru una dintre ele, Ruxandrei Garofeanu fiindu-i imposibil să-l găsească în toate bibliotecile cercetate), relatările parţiale din cronicile de expoziţii ale vremii, absenţa unei bibliografii solide etc. fac greu de reconstituit cu acurateţe traseul expoziţional al grupului de artişti. Curatorul spune că sigur 20 de lucrări dintre cele expuse acum la ArtSociety au făcut parte din expoziţiile comune ale celor patru.

Lucrări de la 11 muzee

Valoarea şi dificultatea realizării expoziţiei sunt date şi de faptul că evenimentul strânge laolaltă lucrări aparţinând unui număr de nu mai puţin de 11 muzee şi instituţii de cultură din toată ţara, câteodată obţinute şi aduse la Bucureşti după depăşirea unor piedici care păreau de netrecut, după cum povesteşte Ruxandra Garofeanu.

Muzeele preferă de multe ori să-şi păstreze lucrările chiar dacă nu le vede nimeni, decât să rişte să le împrumute, sau cer sume exorbitante pentru asigurare, consideră curatorul. În cele din urmă, evenimentul de la ArtSociety a fost organizat în colaborare cu: Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus", Muzeul Naţional Brukenthal, Muzeul de Artă „Vasile Pârvan" Bârlad, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu" Bacău, Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi, Pinacoteca Municipiului Bucureşti şi Cabinetul de Stampe al Academiei Române.

Curatorul îşi motivează alegerea, pentru a expune la ArtSociety, a acestui grup interbelic, şi nu a altora prin faptul că „aproape toţi cei patru artişti ne acaparează atenţia şi în clipa de faţă". „Secţia de artă a Muzeului Municipiului Bucureşti a încercat, în urmă cu câţiva ani, o asemenea ispită, dar n-a avut fonduri pentru a o materializa. Nici nouă nu ne-a fost uşor".

Dacă la expoziţiile din interbelic spaţiul mai amplu permitea ca fiecare artist să dispună de un panou propriu, lucrările fiecăruia fiind astfel delimitate ferm, spaţiul mai restrâns de la ArtSociety a impus un alt concept expoziţional: operele artiştilor sunt „amestecate", dar nu la întâmplare, ci pe criterii în primul rând tematice, apoi legate de încadrarea în spaţiul limitat.

Fiecare dintre micuţele săli ale clădirii de epocă în care funcţionează ArtSociety este dedicată astfel uneia dintre temele atinse de artişti: peisajul, portretele de ţărănci, copilăria (o figură specială făcând Tonitza, cu celebrul său „Cap de copil"), nudul, natura statică, autoportretul şi, bineînţeles, Balcicul şi Dobrogea, locuri care şi-au pus o amprentă decisivă asupra tuturor artiştilor români care au activat în perioada interbelică. 

Info

„Grupul celor patru: Şirato, Dimitrescu, Tonitza, Han", pictură-sculptură-desen

Unde: Centrul Cultural ArtSociety (str. Logofăt Luca Stroici nr. 18)

Când: până la 28 noiembrie, marţi-sâmbătă, orele 11.00 - 19.00, duminică, orele 11.00 - 14.00

Ştefan Dumitrescu - „Tovarăşi de viaţă“

Francisc Şirato - „La gherghef“

Nicolae Tonitza - „Cap de copil“

Oscar Han - „Nud“