Cehovul lui Andrei Şerban

Regizorul Andrei Şerban (67 de ani) a susţinut ieri, în Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti, conferinţa cu tema „Despre Cehov sau Cine mai vrea să meargă la Moscova?“ Andrei Şerban a vorbit despre opera lui Cehov, a criticat dur învăţământul românesc şi a răspuns la întrebările publicului.

Timp de două ore, regizorul s-a aflat într-o sală a teatrului pe care l-a condus între 1990 şi 1993. Conferinţa a început cu un minut de reculegere în memoria lui Ellen Stewart, fondatoarea Teatrului experimental newyorkez „La MaMa", cea care l-a descoperit şi l-a ajutat pe Andrei Şerban să-şi construiască o carieră internaţională.

În intervenţiile sale, Andrei Şerban a fost necruţător cu sine însuşi, dar a criticat şi învăţământul românesc de teatru. „Nici în visurile mele cele mai narcisiste (şi câteodată sunt foarte narcisist) nu mă văd lângă Tarkovski, Cehov sau Kubrick", a afirmat Şerban. O spectatoare îi ceruse să spună cum ar reacţiona dacă s-ar vedea alături de aceşti creatori, într-un dicţionar al personalităţilor culturale.

Regizorul a mărturisit că s-ar întoarce să monteze la Teatrul Naţional din Bucureşti în funcţie de condiţiile care i s-ar oferi. Anterior, el povestise că Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra din Bucureşti, a oprit pentru şase săptămâni orice reprezentaţie la Sala „Toma Caragiu", pentru a-i permite lui Andrei Şerban să lucreze neîntrerupt la spectacolul „Ivanov", de Cehov, care a avut premiera aseară.

Regizorul a mai spus că, dacă ar reveni la dramaturgia românească, ar alege să monteze o piesă de Caragiale şi a făcut un anunţ îmbucurător pentru bucureştenii care nu au apucat să vadă „Strigăte şi şoapte", spectacolul pe care l-a montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Producţia s-ar putea juca din nou în Bucureşti. Regizorul nu a precizat însă o dată exactă sau numele teatrului care va găzdui eventualele reprezentaţii.

Şcoala, la pământ

Referindu-se la învăţământul românesc, Andrei Şerban a remarcat că „şcolile de teatru sunt un dezastru, o ruşine naţională, în momentul acesta". El a mai spus că este „foarte dubios că majoritatea profesorilor n-au avut o carieră în profesiune, n-au fost nici cunoscuţi actori, nici cunoscuţi regizori". Şerban şi-a amintit că a studiat cu Ion Finteşteanu, Sanda Manu, Radu Penciulescu şi Mihai Dimiu, mari personalităţi şi pedagogi adevăraţi. „Acum, profesorul vine în faţa a 70 de studenţi, face pe nebunul şi apoi nu spune nimic. E foarte injust, e imoral ce se întâmplă", a punctat Şerban. El şi-a exprimat dorinţa de a înfiinţa în România un centru de cercetare teatrală pentru a-i ajuta pe tinerii actori să se perfecţioneze şi să-şi pună întrebări legate de arta lor.

Cehov, decodificat

În cadrul conferinţei, regizorul l-a citat în mai multe rânduri pe Cehov. Şerban este de părere că, prin personajele sale, scriitorul „ne arată că noi, oamenii, suntem atât de obsedaţi de ceea ce am dori să fim în mod ideal, atât de preocupaţi de viitor, un viitor iluzoriu, încât ignorăm ce suntem şi unde suntem în momentul prezent. Ori proiectăm totul în trecut, absorbiţi de o imagine idealizată, îndulcită, sentimentală a ceea ce am fost odată - un alt fel de a scăpa de prezent, de teama de a ne vedea pe noi înşine aşa cum suntem".

Şerban a mai arătat că bolile de care suferă personajele sunt diagnosticate cu o precizie uluitoare de către doctorul Cehov. „O boală ciudată se numeşte «mâine». De mâine încep să trăiesc. Nu azi, ci mâine. Astăzi o iau mai uşor, mă complac în lene, în văicăreală, în tristeţe, în mila de mine însumi, în frustrare, în ură şi gelozie. Dar de mâine schimb totul. O să mă scol dis-de-dimineaţă şi o să încep să fac curat, să pun casa în ordine. Un alt diagnostic ciudat: boala «ieri»... Ce frumos era totul în trecut şi ce groaznic e acum", a explicat Andrei Şerban.

Regizorul a mai dezvăluit şi alte laturi ale genialităţii scriitorului: „Cehov detesta falsitatea sentimentului, exagerarea. Când un personaj devine prea emotiv, autorul introduce un efect comic, ca să rupă emoţia. Când comedia e în pericol să devină farsă, un gest dureros de sensibil schimbă situaţia". „Ca doctor", a mai remarcat Şerban, „Cehov observă cruzimea şi absurditatea relaţiilor umane. Dar simte şi compasiune. Nu judecă niciodată personajele, dar nici nu le plânge de milă. «Nu există eroi sau ticăloşi în piesele mele», obişnuia să spună", a subliniat Andrei Şerban.

Regizorul a analizat şi episodul celor trei surori care, deşi au bani şi poziţie socială, care le-ar permite să se stabilească la Moscova, nu pleacă, în final, către oraş, rămânând în continuare în provincie. „Dacă ar pleca la Moscova, ele n-ar fi decât trei fete provinciale şi s-ar pierde în elita moscovită. Rămânând în provincie, ele sunt cineva, sunt fetele generalului", a subliniat Şerban.

Conferinţa de ieri a fost înregistrată şi va fi imprimată pe un DVD pe care îl va comercializa Teatrul Naţional din Bucureşti.

Cea mai proaspătă creaţie a lui Andrei Şerban este spectacolul „Ivanov", de la Sala „Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra. Este prima piesă a lui Cehov, scrisă la doar 26 de ani, în zece zile. Din distribuţia spectacolului fac parte Vlad Ivanov, Mirela Oprişor, Victor Rebengiuc, Marius Manole, Cornel Scripcaru ş.a.

"Cum să joci Cehov? Nu poţi aplica o metodă. El surprinde viaţa însăşi: cum să aplici o metodă vieţii?"
Andrei Şerban
regizor

"În teatru, sinceritatea e ceva aproape imposibil de obţinut. Capcana iluziei şi a minciunii ne pândeşte la tot pasul."
Andrei Şerban
regizor