Ce a vrut să spună Iisus prin cuvintele: „Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu“

Autorul Brant Pitre, subtil cunoscător al Bibliei, şi-a propus să elucideze mai multe dintre enigmele legate de sărbătoarea Învierii Domnului, în cartea „Misterul Cinei de pe urmă. Iisus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei“. Volumul a fost lansat recent în colecţia Religie a editurii Humanitas.

Cum arăta sărbătoarea Paştelui în vremea lui Iisus? Ce aşteptau evreii de la Mesia? Ce a urmărit Iisus prin instituirea Euharistiei? Şi, mai presus de toate, ce a vrut să spună Iisus prin cuvintele: „Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu“ şi prin misterul frângerii pâinii? La toate aceste întrebări şi la altele răspunde autorul Brant Pitre, în volumul „Misterul Cinei de pe urmă. Iisus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei“ apărut recent în colecţia Religie a editurii Humanitas.

Părintele Tarciziu Şerban, prezent la lansarea cărţii tradusă în limba română de Monica Broşteanu, a descris cartea ca pe o „ incursiune fascinantă în istoria religioasă a poporului ales, în care eşecul împlinirii destinului uman a fost reparat şi depăşit de o revelaţie şi o pedagogie divină care să-i permită omului să-şi redobândească demnitatea. (...) Cina de pe urmă luată de Isus Cristos cu ucenicii săi este o liturgie cu forţă eliberatoare. Celebrarea ei nu doar reaminteşte un eveniment din trecut, ci, prin frângerea pâinii şi prin oferirea cupei cu vin, actualizează Jertfa de sine a Mântuitorului astfel încât rodul ei eliberator se perpetuează de-a lungul veacurilor“.

Redăm, în premieră, un fragment din volumul „Misterul Cinei de pe urmă. Iisus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei“:

„Isus a fost o figură istorică, a trăit într-un anume timp şi loc. Prin urmare, orice încercare de a-i înţelege cuvintele şi faptele trebuie să ţină seama de faptul că Isus a trăit într-un mediu evreiesc antic. Deşi, cu câteva ocazii, Isus a primit şi neevrei care l-au acceptat ca Mesia, El însuşi a declarat că a fost trimis în primul rând„la oile pierdute ale casei lui Israel“ (Matei 10, 5). Aceasta înseamnă că, în principiu, toate învăţăturile sale erau adresate unui public evreiesc, dintr-un mediu evreiesc.

De exemplu, la prima predică rostită în sinagoga din oraşul său natal, Nazaret, Isus a început să-şi dezvăluie identitatea mesianică într-un mod foarte evreiesc. Nu a strigat pe stradă, nici nu a răcnit de pe acoperişuri: „Eu sunt Mesia!“ Ci a luat sulul profetului Isaia şi a găsit locul unde se vorbea despre venirea unui eliberator „uns“ (vezi Isaia 61, 1–4). După ce a citit profeţia, Isus a închis sulul şi a spus către ascultătorii săi: „Astăzi s-a împlinit scriptura aceasta în auzul vostru“ (Luca 4, 21).

[…]

Scopul meu este să explic în ce fel un evreu din secolul I, precum Isus, Pavel, sau oricare dintre apostoli, putea să treacă de la credinţa că a bea orice fel de sânge – şi cu atât mai mult sânge de om – este spurcăciune în faţa lui Dumnezeu la credinţa că a bea sângele lui Isus este realmente necesar pentru creştini: „Dacă nu veţi mânca trupul Fiului omului şi nu veţi bea sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi“ (Ioan 6, 53).

Pentru a atinge acest scop, va trebui să ne întoarcem în timp la secolul I d.Cr. ca să înţelegem ce făcea şi spunea Isus în contextul său originar. Într-o anumită măsură, aceasta va însemna renunţarea la „ochelarii“ noştri moderni pentru a încerca să vedem lucrurile aşa cum le vedeau primii iudeocreştini. Când privim la misterul Cinei de pe urmă cu ochii unui evreu din Antichitate, în lumina cultului, credinţelor şi speranţelor lui, vom descoperi ceva remarcabil. Vom descoperi că există mult mai multe lucruri în comun între iudaismul antic şi creştinismul timpuriu decât ne-am fi putut aştepta. Într-adevăr, vom descoperi că tocmai credinţa iudaică a primilor creştini le-a dat posibilitatea să creadă că pâinea şi vinul din Euharistie sunt realmente trupul şi sângele lui Isus Cristos.“

Autorul Brant Pitre este profesor la Seminarul „Notre Dame“ din New Orleans, Louisiana, SUA, unde predă un curs despre Sfintele Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea „Notre Dame“ din Indiana, SUA, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament şi iudaismul antic.