Cărţile de căpătâi ale personalităţilor: Un voiaj cu mai multe bilete

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O personalitate scrie săptămânal în această rubrică despre cărţile pe care le consideră fundamentale. Astăzi este rândul regizoarei Alice Barb.

Dacă viaţa e o călătorie, atunci cărţile au fost biletele mele de drum. Prima mea plecare a avut loc la vârsta de 4 ani, pe tărâmul „Poveştilor nemuritoare", apoi printr-o întâmplare fericită au urmat „Legendele Olimpului". Le consider şi astăzi călătoriile fundamentale ale copilăriei mele, pentru că m-au învăţat să visez.

Pe urmă am citit pe nerăsuflate toate cărţile de aventuri ale băieţilor, pe care le primeam de la fratele meu, mai mare decât mine cu 5 ani: de la „Cireşarii" la „Winnetou", de la „Ultimul Mohican" la „Papillon", dar şi cărţile fetelor primite de la prietenele mele mai mari - „Cuore", „Singur pe lume", „Invitaţie la vals"...

Muzică şi literatură

Odată cu începerea şcolii, am urcat în trenul muzicii dar şi al lecturilor obligatorii şi am ajuns în lumea lui Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, a lui Eminescu, Arghezi şi Caragiale, iar la vârsta adolescenţei Marin Preda, Nichita şi Camil Petrescu mi-au fost tovarăşi de călătorie şi nelinişte. Toţi, acompaniaţi de Mozart şi Chopin.

În paralel, descopeream lumea largă prin colecţia BPT a editurii Minerva, care mi-a dat cale liberă spre Shakespeare, Villon şi Baudelaire, spre Sartre şi Gide, dar păstrez şi astăzi seria de Patrimoniu cu toţi clasicii literaturii române.

Sfârşitul adolescenţei însemna descoperirea uriaşilor: Tolstoi şi Dostoievski, Poe şi Diderot, Proust şi Mann, Kafka şi Borges, precum şi a colecţiei Biblioteca de Artă a Editurii Meridiane. Şi, bineînţeles, a muzicii lui Bach şi Beethoven. Bio­grafii, scrisori, istorii m-au plimbat cu ochii minţii prin toate secolele şi prin toate muzeele, iar revista „Secolul XX" mă conecta, atât cât se putea, la viaţa culturală a lumii.

Cred că maturitatea mea a început când am descoperit colecţia de Teatru a Editurii Universale, colecţie cu care călătoresc şi astăzi. A fost răscrucea la care am coborât din trenul muzicii şi  am urcat în cel al  teatrului, transformându-mă într-o visătoare profesionistă.

Pentru că nu puteam pleca nicăieri din societatea „perfectă" în care trăiam, citeam. Călătoream prin lume  citind pe apucate, pe rupte, pe nerăsuflate. Plângeam, râdeam, iubeam şi creşteam cu aceste cărţi şi cu altele şi cu multă, foarte multă muzică clasică. Şi viaţa era suportabilă, interesantă şi chiar frumoasă.

Trenurile lumii

După 1989, lucrurile s-au schimbat. Au început să vină spre noi trenurile lumii, încărcate cu jurnale, scrisori, mărturii, cărţi interzise. Au apărut alte edituri, alte colecţii.

Eu m-am despărţit de comunism citind Biblia. Profesorul Guttman, de la Liceul de Muzică din Cluj, îmi spusese cu vreo 10 ani în urmă, că cine nu citeşte Biblia nu înţelege mare lucru din literatura lumii. Mulţumesc, domnule profesor!

Apoi, ca să înţeleg mai bine comunismul, am citit „Fenomenul Piteşti". Cronica unei sinucideri asistate... Mi-au trebuit luni de zile să-mi revin şi singurele medicamente care au avut efect au fost „Jurnalul fericirii" al lui  Nicolae Steinhardt şi muzica lui Mozart. Le mulţumesc.

Şi, pentru că devenisem studentă la teatru, am citit şi recitit, cu alţi ochi, la altă vârstă, teatrul antic, Shakespeare, Goldoni, Molière, Caragiale, Cehov, Ibsen, Pirandello, Becket, Ionesco, Mazilu, Stanislavski, Artaud, Brook, Aureliu Manea... Poezie, multă poezie, dar şi Herman Hesse, Al­dous Huxley, Louis-Ferdinad Celine, Lawrence Durrell, William Golding, Heinrich Boll, Cioran, Eliade, Nietzsche, Freud, Gabriel Garcia Márquez, Fernando Pessoa, Mario Vargas Llosa, Virginia Woolf.

În paralel, cu mândrie, descopeream Avangarda românească, cu unicii Urmuz şi Max Blecher, „Dimineaţa pierdută" a Gabrielei Adameşteanu, „Cruciada copiilor" a Florinei Iliş şi „Orbitorul" lui Mircea Cărtărescu, acompaniată de muzica lui Brahms şi Mahler. Jurnalul  Annei Frank, al lui Mihail Sebastian, al lui Tolstoi, scrisorile lui Mozart - ce frumoase sunt scrisorile lui Mozart!...

În ultimii ani, încerc să nu las să treacă nicio dimineaţă fără o oră de lectură şi nicio seară fără un CD cu muzică clasică. Şi viaţa, aşa haotică cum pare, devine ordonată, interesantă şi chiar frumoasă.

Din fericire, mai sunt atâtea călătorii de făcut, atâta muzică de ascultat, atâtea cărţi de citit. Întâmplător sau nu, locuiesc între două librării importante, aşa că, după ce voi termina de scris aceste câteva rânduri despre cărţile care m-au format până acum, mă voi duce să-mi cumpăr bilet pentru o nouă călătorie.

"În ultimii ani, încerc să nu las să treacă nicio dimineaţă fără o oră de lectură şi nici o seară fără un CD cu muzică clasică. Şi viaţa, aşa haotică cum pare, devine ordonată, interesantă şi chiar frumoasă."

Cartea preferată

- Alice Barb s-a născut pe 14 februarie 1963, la Hunedoara.
- A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" din Bucureşti, secţia Regie, în 1997, la clasa profesorului Cristian Hadjiculea, după ce între 1990 şi 1993 a fost studentă la Actorie.
- În 1998, a fost angajată la Teatrul din Oradea, iar din 1991 şi până în 2001 a foa angajată la Theatrum Mundi.
- Între 2003 şi 2006 a fost angajată a Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a montat spectacole importante printre care „Noiembrie" cu Olga Tudorache şi „Legenda ultimului împărat", de Valentin Nicolau, pentru care a obţinut premiul de regie la Festivalul de Regie „Capul de răţoi".
- Printre cele mai importante spectacole se numără „Cartofi prăjiţi cu orice", la Teatrul Odeon, „Don Juan moare ca toţi ceilalţi", la Theatrum Mundi, „Hotelul dintre lumi", la Teatrul Mic, „Nebuna din Chaillot", la Teatrul Metropolis, şi „Alice în Ţara Minunilor", la Teatrul Ţăndărică, pentru care a primit premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Naţional de Animaţie, în 2011.

Top 10 cărţi care m-au marcat

1. Teatru de William Shakespeare
2. Poezii de Tudor Arghezi
3. Război şi pace de Lev Tolstoi
4. Întâmplări din irealitatea imediată de Max Bleher
5. Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Márquez
6. Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt
7. Nuvele de Anton Pavlovici Cehov
8. Ipocrizia disperării de Teodor Mazilu
9. Orbitor de Mircea Cărtărescu
10. Scrisori de Wolfgang Amadeus Mozart

Top 5 autori preferaţi

1. William Shakespeare (1564-1616)
2. Lev Tolstoi (1828-1910)
3. Gabriel Garcia Márquez (n. 1927)
4. Tudor Arghezi (1880-1967)
5. Mircea Cărtărescu (n. 1956)

Mai multe pentru tine: