Cannes 2015. Corespondenţă Eugenia Vodă: Nu trageţi în Catherine Deneuve!

Dacă în alţi ani actriţa Catherine Deneuve apărea la festival ca o figură legendară,  la această ediţie statuia s-a trezit smulsă de pe soclu şi tăvălită prin noroi.

Text de Eugenia Voda

Judecând după „metabolismul artistic“ al fraţilor Coen, s-ar putea bănui că mari şanse de acces la palmares ar avea, pînă acum, grecul Yorgos Lanthimos, cu „Homarul“, Nanni Moretti, cu „Mama mea“, debutantul maghiar Laszlo Nemes, cu „Fiul lui Saul“. Voi reveni, în altă corespondenţă, asupra filmelor din competiţie. Până atunci, nu pot să nu remarc că ediţia a 68-a n-a fost o ediţie norocoasă pentru Catherine Deneuve! 

Dacă, în alţi ani, Catherine Deneuve apărea la festival ca o figură intangibilă, ca o apariţie legendară, ţinînd de „patrimoniul viu”, din ce în ce mai subţiat, al gloriei filmului francez de odinioară, iată că, la a 68-a ediţie, statuia s-a trezit smulsă de pe soclu şi tăvălită prin noroi! Ca să eliminăm orice suspense, trebuie spus de la bun început că Deneuve a rezistat cu demnitate la agresiuni şi a reuşit să nu iasă umilită din toată povestea, deşi ar fi putut fi! 

Despre ce a fost vorba? Punctual, despre trei atacuri, unul mai stupid ca altul.

La sosirea la festival, intrată în moara interviurilor în serie, marea doamnă a cinematografului francez a spus, fără să stea prea mult pe gânduri, un adevăr, şi anume că filmul francez nu mai are astăzi staruri adevărate, ca pe vremuri, pentru că un star înseamnă glamour, mister, fotografii puţine, pe cînd azi piaţa e invadată de pseudovedete predominant de sorginte televizistică, invadându-ne non stop pe internet cu fotografiile lor, din toate poziţiile. Perfect adevărat. Doar că replica n-a întârziat să apară, provenind tocmai de la o asemenea vedetă  de o noapte, Nabilla, o mică bombă sexi, lansată în reality show-uri, un fel de „Kim Kardashian a Franţei“, care a postat un comentariu reprodus rapid în media de toate culorile, numind-o pe Catherine Deneuve, scurt: „Bătrână geloasă şi acră!“... La proxima conferinţă de presă, cerându-i-se să-şi exprime punctul de vedere, Catherine Deneuve şi-a nuanţat, sec, ideile, spunând că, totuşi, mai sunt câteva staruri în Franţa, „dar cu siguranţă cea care s-a scandalizat nu face parte dintre ele!“.

Diatribă cu un primar lezat

În prima zi de festival, a apărut revista „Elle“, cu chipul lui Catherine Deneuve pe coperta lucioasă şi cu un scurt interviu în interior, în care povesteşte cum a venit la Cannes pentru prima oară, în 1964, ca o actriţă cvasi-necunoscută, cu „Umbrelele din Cherbourg“, care a şi câştigat Palme d’or. Dar, zice Deneuve, în selecţia oficială era şi „ La Peau douce“, de François Truffaut, cu sora sa, Francoise Dorleac, care „a fost foarte prost primit; şi suferinţa sorei mele mi-a stricat toată bucuria...“. 

Françoise Dorleac a murit tânără, în ’67, într-un accident de automobil, pe şoseaua spre aeroportul de la Nisa; Catherine Deneuve a rezistat pe baricadele unei foarte lungi cariere, chiar şi acum, la 71 de ani, are două filme la Cannes. Unul dintre ele, „Cu capul sus“, a inaugurat festivalul; e drept că Deneuve, în rolul unei judecătoare, e parcă „din alt film“, dar asta e altă poveste. 

Scandalul se leagă de altceva: în acel interviu, în două vorbe, actriţa spune că au filmat la Dunkerque, un orăşel-port care i s-a părut tare trist, şi unde „nu aveai ce face, decât să cumperi ţigări şi alcool“. A doua zi, stupoare: primarul oraşului Dunkerque s-a lansat într-o diatribă la adresa lui Catherine Deneuve, în care o soma, inflamat, să-şi ceară scuze public de la locuitorii oraşului, îi cerea, penibil, să urce scara cu covor roşu „cu capul plecat“, şi îi înşira, ca un agent de turism improvizat, toate locurile din Dunkerque care ar fi meritat să fie vizitate şi pe care starul n-a catadicsit să le vadă! Catherine Deneuve a refuzat să-şi ceară scuze, „orice om are dreptul la părerea lui“, singura concesie pe care a făcut-o a fost să spună, la un interviu dat la radio, că oraşul cu pricina „are, totuşi, un anumit farmec“, şi că în „Elle“ a fost vorba de fraze tăiate prea scurt...

De când e o crimă ca o femeie să se îngraşe?

Şi pentru că un rău nu vine niciodată singur, sau pentru că toate lucrurile rele sunt trei, pe prima pagină de la Charlie Hebdo a apărut, mare şi color, o caricatură pe care multă lume n-a gustat-o deloc; pe scara roşie, un colet mare, pătrat, cu un cap blond deasupra, şi cu următorul dialog ataşat, între doi observatori: - „Pachet suspect pe Croazetă! – Nu, e Catherine Deneuve!“. Unii au caracterizat caricatura drept „sexistă“, „de când e o crimă ca o femeie să se îngraşe?”, „e acesta motiv de batjocură?“... 

Întrebată, la conferinţa de presă, cum a primit caricatura, Catherine Deneuve a răspuns: „N-am văzut-o încă, am auzit că e rea, dar dacă e rea, măcar să fie amuzantă!“. Nici să fii star nu e uşor!