Ca sa fii balerin, trebuie sa aduci bani de acasa

O intalnire cu Matei Ovidiu Iancu are darul sa surprinda pe oricine priveste prin prisma prejudecatilor meseria de balerin. In locul unei prezente fragile, descoperi in fata ochilor un tanar bine

O intalnire cu Matei Ovidiu Iancu are darul sa surprinda pe oricine priveste prin prisma prejudecatilor meseria de balerin. In locul unei prezente fragile, descoperi in fata ochilor un tanar bine facut, care impresioneaza prin dezinvoltura si eleganta. Remarcabila este, de asemenea, si siguranta de sine, imbinata cu o luciditate pe care nu ai banui-o la cineva de numai 18 ani, care vorbeste despre munca si cariera sa. "Ma trezesc in fiecare dimineata la ora 6. De la 8 pana la 9.30 am studii de balet. Urmeaza cursurile la scoala si dupa aceea, de pe la ora 15 pana la 18, iar balet. Si asta in fiecare zi - chiar si duminica repet, caci o zi de pauza se recupereaza in doua de lucru." De aproape zece ani, acesta este programul zilnic al tanarului balerin Matei Ovidiu Iancu, si ceea ce se ascunde in spatele unei evolutii pe scena. Cu toate ca a obtinut o bursa la National Balet School din Londra in toamna anului 2001, a renuntat la aceasta dupa primul semestru si s-a intors in Romania pentru a termina aici liceul. Decizia are, la prima vedere, o motivatie surprinzatoare: "Am vrut sa dansez mai mult decat se putea acolo. Plecasem sa acumulez experienta din toate partile, sa colaborez si cu alte companii, insa acolo ma obligau sa lucrez numai la scoala, sa devin produsul acelei scoli. Or eu eram deja produsul scolii de la Bucuresti." Cea mai mare dezamagire a lui Matei Ovidiu Iancu este legata insa de modul in care arta sa este apreciata in tara. In ciuda numeroaselor premii obtinute la concursurile nationale si internationale de profil, care au culminat in 2001 cu Marele Premiu la Concursul international de dans - Constanta, a colaborarilor cu Teatrul de balet Oleg Danovski si cu Opera Nationala, unde este in prezent solist, tanarul balerin este extrem de sceptic cu privire la viitorul sau in Romania. Discutand cu el, afli cu uimire ca, spre deosebire de majoritatea colegilor sai de generatie, nu urmareste ca principal obiectiv sa plece peste hotare. "Cand spun cuiva ca vreau sa raman in Romania, crede ca imi bat joc de el. Eu nu am fost niciodata de acord cu plecatul, dar cred ca exista riscul ca asta sa facem toti, mai devreme sau mai tarziu. Aici nu suntem luati in seama. Vreau sa stau in tara, sa dansez roluri de solist, de prim solist, si sa-mi construiesc o cariera. Dar o sa vreau si o casa, o familie, si nu le pot face cu banii pe care ii castig aici. Nu poti sa mergi toata ziua cu tramvaiul si sa mananci covrigi. Ca artist trebuie sa ai conditii, nu sa traiesti in mizerie. Iar problema nu e numai una de bani, ci si de respect. Aici esti luat in ras cand te aud ca esti balerin si iti zic homosexual, in timp ce afara lumea apreciaza foarte mult ceea ce faci." Matei Ovidiu Iancu marturiseste ca n-ar alege o alta cariera, baletul, in ciuda sacrificiilor pe care le presupune. "E o munca titanica, nu merita sa o faci daca dupa 9 ani de studiu te duci si sa dai examen la Facultatea de Litere, de exemplu. Scoala nu prea are bani, nu avem dusuri, sala de forta, medic sau maseur, asa cum ar fi normal. In plus, pregatirea este si foarte costisitoare, caci trebuie sa ne cumparam costumele, poantele. Numai acestea le costa pe fete 18 milioane de lei pe an. Una dintre colege a trebuit sa renunte la telefon si lumina pentru a-si acoperi cheltuielile." Din pacate, toate aceste eforturi se fac in vederea unor preformante care, in Romania, ii lasa pe cei mai multi indiferenti.