Bookfest. Radu Paraschivescu, la Adevărul Live, despre volumul „Am fost cândva femeie de onoare“: „E important să ai gesturi de curaj moral“ VIDEO

Scriitorul Radu Paraschivescu a vorbit marţi, la Adevărul Live, despre ultimul său volum, „Am fost cândva femeie de onoare”, carte de povestiri autobiografice în care protagonişti sunt comicul şi nostalgia.

Radu Paraschivescu a vorbit marţi, la Adevărul Live, despre cum se scrie proza comică şi despre umor în general, cu exemplificare pe cel mai recent volum de proză scurtă al acestuia, „Am fost cândva femeie de onoare”. Lansarea cărţii va avea loc sâmbătă, pe 27 mai, de la ora 16.30, la Bookfest. 

Toate cele 13 povestiri care formează volumul sunt autobiografice, primind din partea autorului o doză de literaturizare, anumite modificări, anumite înflorituri, după cum spune chiar el, dar şi parfumul nostalgiei.

Acesta a povestit despre câteva episoade care au stat la baza unora dintre povestiri, cum ar fi momentele în care era profesor la Făget, în anii '80, când trăia episoade absurde, dar care deveniseră cutumă. Printre acestea se numără şi „mâncatul” berii, ca pe supă, ca pe ciorbă. Berea era adusă, în supieră, de o elevă de la seral care o turna în farfurii cu polonicul. 

Povestind un alt episod absurd, pe care l-a trăit în decembrie 1989, Radu Paraschivescu a mărturisit că nu este o fire curajoasă, un om de acţiune imediată, ci mai degrabă unul de contemplaţie, un observator al lucrurilor amuzante, şugubeţe.

„Sunt o natură necurajoasă. Dacă fac câteodată un gest de curaj, ăla nu e un gest de curaj fizic. E mai degrabă un gest de curaj moral, să zicem, sau de atitudine, dar nu am fost niciodată un viteaz”, a spus scriitorul.

Radu Paraschivescu a explicat că relaţia titlu-text este foarte importantă şi în cazul prozei comice. Titlul trebuie să incite, dar fără să fie vulgar şi aşa a fost „Ghidul nesimţitului”, apărut în 2006, care, spune autorul, a fost un real succes, cititorii fiind intrigaţi în primul rând de titlu. Mai mult, el a explicat că a da atenţie acestui aspect nu reprezintă o precauţie de marketing, fiind mai degrabă o modalitate de a păstra publicul, de a-l diversifica poate.

Întrebat despre fetele care apar în volumul „Am fost cândva femeie de onoare”, Paraschivescu mărturiseşte că la acest capitol „avea o dexteritate a eşecului absolut memorabilă” şi că poveştile sale au fost specifice fiecărui tânăr, lipsite de vreun element spectaculos.

„Erau întâlniri neprezăvute, multe dintre ele, erau mici deversări hormonale, erau de toate. Dar nu exista numai carne. Exista carne şi muzică, exista carne şi poezie, exista carne şi Pink Floyd, exista carne şi coniac, exista carne şi bezele cu cacao”, a spus Radu Paraschivescu.

Cu privire la materia primă pentru umor, autorul consideră că în dictaturi, aceasta este mai densă căci oamenii tind să exploateze grotescul din dictaturi, felul în care se comportă un despot, iar vigilenţa umorului creşte.

În democraţie însă, într-o stare de relaxare, oamenii observă detaliile umoristice ale vieţii, însă nu le mai exploatează, iar oamenii ajung să se amuze detaşat, fără să mai facă un program din umor. Mai myult, în prezent, umorul se confruntă. dar nu numai el, cu riscul de industrializare, iar dacă este practicat viforos, după cum se exprimă Paraschivescu, atunci el îşi pierde din calitate. 

„Sub dictatură, au existat oameni care au făcut program din umor şi care au încercat să carieze cumva sistemul, să strecoare o fisură şi o rază de lumină. Probabil că dovada cea mai bună este explozia de bancuri de pe vremea aceea, mai ales bancuri politice”, a explicat scriitorul.  

Autorul volumului „Am fost cândva femeie de onoare” a explicat, de asemenea, felul în care împacă profesia de traducător cu cea de scriitor, insistând pe ideea că cele două nu trebuie să se suprapună şi că în cazul traducerilor, reacţiile de autor trebuie înfrânate, pentru că traducătorul trebuie să fie un „cascador textual”.