Boboteaza, sărbătorită duminică de ortodocşi şi catolici

Credincioşii ortodocşi, romano-catolici şi greco-catolici sărbătoresc, duminică, Boboteaza, sărbătoare dedicată purificării mediului înconjurător, în special sfinţirii apelor.

 În cultul catolic, sărbătoarea are semnificaţii diferite, scrie Agerpres. Astfel, în timp ce Biserica Ortodoxã celebrează în aceastã zi botezarea lui Iisus, în râul Iordan, de către proorocul Ioan Botezătorul, în Biserica Catolică de rit latin sărbătoarea Epifaniei Domnului aminteşte de vizita magilor la Pruncul Iisus. Totuşi, ambele Biserici celebrează pe 6 ianuarie recunoaşterea lui Iisus ca Mesia.

În credinţa ortodoxă, sărbătoarea reaminteşte de botezul Domnului în apa Iordanului, la vârsta de 30 de ani, înainte de a-şi face cunoscute faptele şi minunile. Potrivit tradiţiei, la Bobotează se săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor “Agheasma Mare”, care simbolizează actul de regenerare cosmică (pământul primeşte germenii noii creaţii, transfigurată prin sfinţirea apelor. 

În unele zone ale ţării, episcopii locului aruncã în râuri sau în mare o cruce pe care mai mulţi bărbaţi se întrec să o aducã la mal, iar tradiţia spune că învingătorul se va bucura de o imunitate sporită în faţa bolilor.

Preoţii parohi vizitează, în ajun, casele credincioşilor, pe care le binecuvântează prin stropirea cu apă sfinţită. Sărbătoarea Bobotezei a mai primit şi numele de sărbătoarea luminilor sau a luminării, pentru că, prin contactul cu apa sfinţită, creştinii primesc Duhul Sfânt, botezul fiind rânduiala iniţierii în creştinism şi a primirii în Bisericã.

Obiceiuri de Bobotează

Boboteaza are, pe lângă înţelesurile creştine, trăsături de mare sărbătoare populară. În ziua Bobotezei, predominã practicile de purificare prin stropire cu Agheasmă Mare şi de botezare a credincioşilor, la care poporul a adãugat rituri de alungare a spiritelor malefice: spălatul sau scufundarea în apa râurilor şi lacurilor, împuşcăturile, aprinderea focurilor, afumarea vitelor şi gospodăriilor.

De asemenea, Boboteaza include motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local se colindã, se fac farmece şi descântece, se aflã ursitul, se fac previziuni astronomice pentru anul care vine.

De Boboteazã se crede că se deschide cerul şi animalele vorbesc şi că oamenii, în ofensiva împotriva spiritelor rele, sunt ajutaţi de lupi, singurii care văd aceste spirite, le aleargă şi le sfâşie cu dinţii.

Tot în aceastã zi are loc Chiraleisa, obicei de purificare a spaţiului şi de invocare a rodului bogat, organizat de copii dupã modelul colindelor. În ajun sau chiar de Bobotează, mici grupuri de băieţi intră în curţile oamenilor şi înconjoară casele, grajdurile, adăposturile pentru fân, sunând din clopoţei şi tălăngi, rostind în cor: “Chiraleisa, /spic de grâu /pânã-n brâu, /roade bune, /manã-n grâne!”. Colindătorii poartă la căciuli busuioc, brad, vâsc, salcie, plante cu multiple semnificaţii.

Istoricul sărbătorii

Începutul acestei sărbători datează cel puţin din secolul al III-lea, ea fiind atestatã pentru prima dată la Alexandria de Clement Alexandrinul. “Constituţiile Apostolice” o menţionează printre primele sărbători creştine. O altã scriere, “Testamentum Domini”, o aminteşte ca singura sărbătoare existentă, alături de Naşterea şi de Învierea Domnului.

Botezul Domnului era prăznuit întotdeauna cu mare solemnitate. Pe la anul 400, împăraţii Honorius şi Arcadius au interzis spectacolele de circ în această zi. Cel mai de seamă eveniment legat de aceastã sărbătoare, în vechime, era botezul solemn al catehumenilor (n.r.: cei care doreau să devină creştini), care voiau sã imite astfel botezul Mântuitorului în Iordan.

La români, sărbătoarea a fost, alături de cea a Naşterii lui Iisus, una dintre cele mai populare. În fiecare an, în cetăţile de scaun ale Ţărilor Româneşti, Botezul Domnului era celebrat cu fast, iar sfinţirea Agheasmei Mari se făcea întotdeauna de mitropolitul ţării, în prezenţa domnitorului şi a Curţii.