AVANPREMIERĂ Fragmente din volumul „De şi despre Horaţiu Mălăele. Cine-i ăsta?”, dedicat aniversării actorului FOTO

Volumul „De şi despre Horaţiu Mălăele. Cine-i ăsta?“, ediţie îngrijită de Oana C.Popescu,  va apărea în curând la Editura Rao, fiind dedicat aniversării actorului care împlineşte 65 de ani pe 1 august. Adevărul.ro vă prezintă fragmente, în avanpremieră, din cel mai recent volum despre marele actor.

„De şi despre Hoaţiu Mălăele. Cine-i ăsta?” cuprinde interviuri, cronici despre spectacolele în care joacă actorul, ce spun criticii şi colegii despre Horaţiu Mălăele, alături de panseuri ale actorului şi noi caricaturi semnate de acesta.

„ Îl chemasem  pentru o audiţie  la un rol minor.  A făcut un gest cu mâna in sus, evaziv, spre cer parcă. Imediat replica a avut o conotaţie metafizică, o nelinişte, un fior. M-am simţit străbătută  de o revelaţie şi, ca atunci când ştii că trebuie să interpretezi ceva esential, am spus: <<Nu pun piesa (Tinereţe fără bătrâneţe-1975-n.n.) fără acest băiat în rolul principal!>> Nu ştiam că în acel moment  semnam un pact pentru toată viaţa, nu cu Diavolul, ci cu Îngerul. Un pact cu un  actor, un prieten, cu un fenomen.” –Cătălina Buzoianu - regizor

„Lumea ”jucată” mimează trădarea, făţărnicia, crima. Lumea reală le practică, crud şi constant.

Pe de altă parte, în lumea teatrului şi iubirea este jucată. În viaţa reală, ea este adevărată şi asumată. Şi asta e bine, pentru că iubirea aparţine divinităţii.

Ironia şi autoironia sunt uneltele celui care, cu cinism şi umor, se detaşează de viciul închipuirii, devenind spectatorul - comentator al unei lumi caraghioase şi imprevizibile.” – Horaţiu Mălăele

„(...)cineva spunea că muzica s-a născut în cer. Aşa şi poezia.(...)eu am cunoscut  doi mari, imenşi poeţi. Unul unic, după părerea mea, Nichita Stănescu, pe care îl iubesc şi cu care petrec încă, mult timp. M-am născut, într-un fel, în poezia lui şi în anturajul lui. L-am cunoscut pe Nichita, poate de aceea îl şi iubesc. Apoi, un al doilea poet, genial, a fost Marin Sorescu. Din nou, spun, am stat alături de el, am vorbit, am fost...am contemporaneizat. Am fost pe acelaşi segment de timp cu ei,  într-o anume perioadă a vieţii mele şi a vieţii lor. Consider că a fost un privilegiu.”- Horaţiu Mălăele / din Interviul Simonei Hodoş, 1996

“(…) Sigur pe mijloacele folosite, deşi unele operează cu cuvinte şi altele cu imagini, Horaţiu Mălăele lasă impresia că, oricât de radicale sunt deosebirile dintre artele în care străluceşte, este unul şi acelaşi creator. Indiferent că e actor, pictor, literat sau regizor, ”isprăvile ” sale artistice  se revendică de la o înfiorare subterană comună.(...) Cât priveşte textele literare(...) cuceresc prin tonul lor  confesiv, dominat de o vibraţie misterioasă, de un freamăt al trăirilor  care ţine de miracol şi  nu de un concret anume.(...) Au inefabil şi originalitate(...)”- Ion Cocora, critic/ ”Luceafărul, 2012

„(…)Mălăele este,

după părerea mea,

prezenţa cea mai pregnantă în domeniu,( caricaturi- n.n.)

el debutează dincolo de promisiune

pe terenul ferm al realizării,

şi apariţia sa stârneşte,

ca şi cea de pe scenă

aplauze

şi un spontan freamăt de bucurie.” -  Marin Sorescu

 „(…)Între poanta caricaturală şi morala fabulei, oscilează şi captivanta ambiguitate din jocurile( pe scenă sau pe hârtie) ale lui Horaţiu Mălăele. (...) După cum, pe scenă arătarea filiformă cu ochelari de adolescent miop, meşă rebelă, mers belaliu şi vorbă împleticită de votcă face să explodeze instantaneu  râsul sălii, tot aşa, pe hârtie, crochiurile lui Mălăele – câteva linii, o buclă,un surâs, un ochi închis galeş sau pungaş- extrag perfect esenţa  dintr-un caracter,un destin, un personaj (...)- Dan C. Mihăilescu, critic literar.

„(…)Vasili Vasilici Svetlovidov  sunt eu ! Asta poate să spună Horaţiu oricând. Nu doar acum, la nişte ani. „Nu trebuie să plângi, Nikituşka!...Unde-i artă, unde-i talent, nu-i nici bătrâneţe, nici singurătate, nici boală! Până şi moartea-i ceva relativ!...”Mălăele şi confesiunea  Măscăriciului său, un spectacol la care am primit un bilet de acces în viscerele actorului, în îndoielile profunde, în frici, în zbucium, în oboseala care îl face să privească  altfel lumea, zilele, nopţile, Luna. Din scorbura visului meu, îl văd şi eu altfel pe Horaţiu Mălăele. Şi văd sălile teatrului pline, şi aud aplauzele dumneavoastră, şi ale dumneavoastră, ba chiar şi pe ale dumneavoastră. Căci de n-ar fi, nimic din ce-am spus nu s-ar povesti...”

LaMulţiAniFrumoşi!

Marina Constantinescu, realizator TV şi critic de teatru/ 2016   (Copyright Editura RAO)

Numele: Horaţiu Mălăele
Data şi locul naşterii: 1 august 1952, Târgu-Jiu
Starea civilă: căsătorit
Studiile şi cariera:
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) în 1975, la clasa profesorului Octavian Cotescu.
Este un reputat actor, regizor de teatru şi film, artist plastic şi scriitor.
A jucat şi a montat piese la cele mai importante teatre din ţară, precum Teatrul Bulandra, Teatrul Nottara, Teatrul Naţional din Bucureşti sau Teatrul de Comedie.
Printre rolurile cele mai importante se numără cele din spectacolele „Sinucigaşul", „Puricele", „Unde-i revolverul?", „Mincinosul", „Lecţia", „Unchiul Vanea", „Măscăriciul", „Revizorul", „Dineu cu proşti" sau „Femeia care şi-a pierdut jartierele".
În film, a regizat pelicula „Nunta mută".
Este autor al volumelor „Horaţiu despre Mălăele" şi „Rătăciri"
A primit nenumărate distincţii, printre care două premii UNITER pentru „Mincinosul" şi „Unde-i revolverul?".