Artiştii şi portretistul lor

Editura Institutului Cultural Român dedică un volum monografic unei personalităţi a graficii româneşti, Silvan Ionescu  (1909-1999), celebru pentru portretele lui Enescu, Bacovia sau Labiş. Cartea este îngrijită de Adrian-Silvan Ionescu, fiul artistului, la rândul său un reputat istoric şi critic de artă, specialist în fascinanta istorie a secolului al XIX-lea românesc.

Ca întotdeauna când volumele retrospective sunt urmare a unor astfel de gesturi filiale, rezultatul este unul cu totul deosebit. Cartea este realizată cu mult gust şi profesionalism, iar răsfoirea sa este una foarte plăcută ochiului. Cu toţii cunoaştem figurile personalităţilor prezente în album, dar felul în care Silvan le-a văzut şi le-a portretizat face toată diferenţa - ne stârneşte un zâmbet sau o ridicare din sprânceană. Principiul de bază al caricaturii-portret este deformarea, exagerarea unei trăsături distinctive a respectivei figuri, iar Silvan urmează, de cele mai multe ori, această tehnică.

Selecţia lucrărilor a fost realizată de Adrian-Silvan Ionescu şi reuşeşte să dea o imagine semnificativă a tuturor dimensiunilor graficianului. După o secţiune introductivă, dedicată autoportretelor şi portretelor de familie, precum şi lucrărilor de început, portretele de personalităţi sunt împărţite în patru categorii: literaţi, lumea teatrului, muzicieni şi artişti plastici; o secţiune finală ni-l prezintă pe Silvan văzut de alţii (caricaturişti, dar şi scriitori precum Nichita Stănescu şi Marin ­Sorescu).

Prieten cu von Karajan

Rând pe rând, defilează prin faţa noastră figuri (la propriu) memorabile, ca Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, George Bacovia, Ion Minulescu, Octavian Goga, Nicolae Labiş, Marin Sorescu, Lucia Sturdza Bulandra, Grigore Vasiliu Birlic, Radu ­Beligan, Toma Caragiu, Ion Caramitru, George Enescu, Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan (cu care caricaturistul a fost prieten în perioada studiilor berlineze), Luciano Pavarotti. Treptat, rezultă o cronică în imagini a vieţii cultural-artistice româneşti şi ­internaţionale de-a lungul a peste şapte decenii.

Începând cu anul 1927, Silvan a fost o prezenţă constantă în paginile celor mai importante publicaţii culturale româneşti ale secolului XX: „Universul Literar", „Cuvântul", „Viaţa", „Bis", „Vremea", „Cortina", „Gazeta Literară" - devenită ulterior „România literară" -, „Contemporanul", „Luceafărul", „Neuer Weg", „Teatrul", „Secolul XX", „Tribuna", „Manuscriptum" etc.

În perioada 1930-1936, a făcut studii de artă la ­Kunstakademie din Berlin, prilej cu care se împrieteneşte cu Herbert von Karajan, îl cunoaşte pe Bertolt Brecht şi leagă o prietenie de o viaţă cu filozoful Petre Ţuţea. Contemporan cu mari personalităţi artistice, române şi străine, revenit în ţară, îşi va consacra întregul potenţial creativ acestei fascinante lumi reprezentate de scriitori, actori, regizori, scenografi, muzicieni, critici de artă etc., ceea ce dovedeşte cu prisosinţă şi albumul de faţă.

„Descriere prin linii"

Într-un text datat 28 martie 1998 şi facsimilat în carte, Silvan se delimitează atât de portretul „fotografic", cât şi de caricatură, definindu-se mai mult ca un portretist similar unui scriitor de literatură: „Personal am considerat că nu are rost să «fotografiez» prin linie chipul unui personaj, unui model, care seamănă cu realitatea - gen numit «portret» - sau, în unele cazuri, să exagerez nasul, sau ochii, sau gura, numind în felul acesta «caricatura». Avem portrete prin cuvinte, prin propoziţii şi fraze, în literatură - cu alte cuvinte o descriere. Eu am încercat această descriere să o fac prin linii".

„Ce-aş putea spune despre el? Era TATA!", notează ­Adrian-Silvan Ionescu în introducerea cărţii. „Chiar şi acum, după şapte ani de când a trecut Stixul, mă apropii cu sfială de memoria sa, de personalitatea sa marcantă. Un tată îţi impune respect amestecat cu teamă. Este exact ce am simţit totdeauna faţă de el. Şi încă simt!".

Info:

„Silvan. Portretistul"/ „Silvan. The Portrait Artist", album de grafică de Silvan Ionescu, ediţie bilingvă, română-engleză
Editura Institutului Cultural Român, 2011
Introducere, cronologie şi selecţia lucrărilor: Adrian-Silvan Ionescu
Preţ: 58 de lei

Expoziţia săptămânii: Desene de Sorin Ilfoveanu

Expoziţia reputatului artist plastic Sorin Ilfoveanu, „Desene 2008-2011", este deschisă la AnnArt Gallery (str. Mahatma Gandhi nr. 1, între Muzeul Ţăranului Român şi Arcul de Triumf) până la 16 august. Acesta este proiectul artistic de debut al galeriei. Sorin Ilfoveanu este un clasic al artei contemporane româneşti şi totodată o prezenţă puternică pe scena expoziţională internaţională, cu lucrări în expoziţii, muzee şi colecţii private importante ale lumii, printre care Veneţia, Tokyo, Bucureşti, Oslo, Paris. Expoziţia „Desene 2008 - 2011" reuneşte peste 100 de desene în creion şi în creion conté. Catalogul parcurge cele cinci secţiuni ale expoziţiei - „Banchetul", „Rădeşti", „Desene creion Conté", „Piţigaia" şi „Grădina" - şi este prefaţat de un studiu scris de criticul de artă Aurelia Mocanu.

Program expoziţii

- Muzeul Naţional de Artă al României (Calea Victoriei 49-53), Sălile Kretzulescu: „Pelerinaj la Muntele Fuji. Gravuri de Katsushika Hokusai"; program de vizitare: miercuri-duminică, orele 11.00 - 19.00

- Muzeul Naţional Cotroceni, Spaţiile Medievale: „Rudolf Schweitzer-Cumpăna 125 de ani de la naştere"; program de vizitare: marţi-duminică, orele 9.30 - 17.30

- Muzeul Naţional Cotroceni, Salonul Cerchez: „În memoria timpului, instrumente în arta scrisului"

- Muzeul Naţional de Artă Contemporană (Palatul Parlamentului): „André Kertész - L'intime plaisir de lire" (fotografie); program: miercuri-duminică, orele 10.00 - 18.00