Artă din capriciile istoriei

80 de gravuri ale celebrului pictor Francisco Goya radiografiază la Muzeul Naţional de Artă societatea spaniolă a sfârşitului de secol XIX. De la expoziţia deschisă de curând în Sălile Kretzulescu pleci mai degrabă gândindu-te (inevitabil comparativ) la cum arăta Spania, la firul ierbii, dar şi în cercurile clericale înainte ca trupele franceze să invadeze ţara la începutul anilor 1800.

Goya, nume care a contribuit masiv la consolidarea patrimoniului cultural francez, developează în gravuri, uneori clinic, alteori trecut printr-o imagologie cu vechime în folosul satirei, o aşa-zisă „stare a naţiunii". Moravuri, stereotipuri sociale, vicii bine întipărite în practicile vremii - multe dintre ele adaptate perfect şi la practicile curente -, toate completează, în alb-negru, imaginea unei epoci în care „chipul" realităţii era diseminat cât se poate de analog, prin medierea pictorului / desenatorului.

O privire de insider

Francisco Goya, obişnuit al Curţii spaniole şi responsabil chiar de portretele oficiale din genealogia regală, a cunoscut pe larg culisele vieţii politice şi, implicit, religioase. A fost martor la toate rotiţele care pun în mişcare „bâlciurile deşertăciunilor", iar operele sale au trecut, pe măsură ce se apropia de sfârşitul vieţii, de la viziunile luminoase ale începuturilor către demonii întunecaţi ai bătrâneţii, când Goya preferase Spaniei agitate o retragere la Bordeaux.

„Somnul raţiunii naşte monştri“, una dintre cele mai cunoscute gravuri ale lui Goya

Exerciţii de critică vizuală

Cele 80 de gravuri expuse la MNAR, printre care se numără şi celebra lucrare „Somnul raţiunii naşte monştri", al cărui titlu a devenit, de altfel, parte din limbajul comun, sunt însoţite de notiţele artistului, care completează comentariul social.

Împărţite în jurul a trei nuclee tematice, imaginile lui Goya focalizează, în primă instanţă, asupra hibelor sociale răspândite - de la desfrâu, prostie şi hoţie până la căsătoriile de convenienţă. Dacă 36 dintre ele se ocupă realist de registrul social, o serie de şase portrete fac deja trecerea spre o zonă mult mai populată de figuri ale subconştientului. Cele şase personaje au, potrivit unor canoane aparent universale, capete de măgari, demascând astfel, prin convenţia satirei, făţărnicia contemporanilor.

Cea de-a treia serie, care grupează 38 de lucrări, se apropie din ce în ce mai mult de perioada întunecată a lui Goya, cele mai multe dintre ele reprezentând spirite, monştri şi creaturi ale minţii, dar şi figuri de vrăjitori, călugări, iniţiaţi. O astfel de imortalizare nu putea trece neobservată în faţa unei forţe atât de vigilente ca Inchiziţia, care a interzis expunerea şi vânzarea gravurilor, care au supravieţuit graţie unei longevive relaţii de prietenie a lui Goya cu reprezentanţii Casei Regale, care a primit din partea pictorului plăcile după care fuseseră executate.

Goya, în literatură şi pe ecran

La expoziţia organizată la MNAR sunt prezentate o serie de gravuri realizate în 1929, pentru Expoziţia Universală de la Sevilla. Notiţele care le însoţesc sunt păstrate, în ediţii manuscris, în colecţiile de la Muzeul Prado şi de la Biblioteca Naţională de la Madrid.

Puteţi merge la „Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya" până la 3 mai, urmând ca până atunci să fie organizate alte câteva evenimente dedicate iconicului pictor spaniol. La 28 aprilie, Leonardo Romero Tobar, profesor la Universitatea din Zaragoza, va vorbi despre „Goya în literatură", iar în zilele de 18 aprilie şi 23 mai (începând cu ora 11:30), va fi prezentat filmul „Goya la Bordeaux", regizat de Carlos Saura.