Andrei Pleşu: „Luaţi, citiţi şi bucuraţi-vă!“

Mâine, 23 aprilie, de la ora 19.00, se va lansa la Librăria Humanitas Cişmigiu volumul „Cele mai frumoase povestiri din Biblie“, în prezenţa traducătoarelor Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu si a lui Andrei Pleşu, care semnează prefaţa cărţii. Reproducem, în cele ce urmează, câteva fragmente din această prefaţă semnată de Andrei Pleşu.

de Andrei Pleşu

Cartea aceasta pune la îndemâna cititorului una dintre sursele esenţiale ale culturii europene şi planetare. E vorba despre marile episoade narative ale unui text pe care trei religii impunătoare ale umanităţii (aşa-numitele „religii ale cărţii“, monoteismele „abrahamice“) l-au asumat ca text sacru: Vechiul Testament. Şi spaţiul creştin, şi cel iudaic, şi cel musulman includ, ca pe o temelie, substanţa epică a acestui străvechi monument religios. Avem de-a face cu un amplu inventar de referinţe istorice, mitologice şi simbolice, fără de care parcursul spiritual al lumii noastre nu poate fi înţeles. Sunt referinţe care au pătruns atât de adânc în fibra intimă a creativităţii universale, încât au devenit un fel de „locuri comune“, pe care mulţi le invocă „din auzite“, fără a le mai localiza în chip riguros. Tot omul cât de cât cultivat (sau cât de cât „dus la biserică“, indiferent de gradul lui de instrucţie) ştie câte ceva despre Adam şi Eva, despre Cain şi Abel, despre Turnul Babel, arca lui Noe, Sodoma şi Gomora, Samson şi Dalila, David şi Goliat, Viţelul de Aur, regina din Saba, Estera, Iosif şi fraţii săi etc. Nici istoria generală a artei, nici istoria literaturii mondiale, nici exegeza teologică, nici istoria filozofiei nu se pot dispensa de materia acestor legende fondatoare, de imagistica lor, de „ereditatea“ lor iradiantă. Decisiv, pentru cititorul creştin, e şi faptul că lectura acestor texte e de neocolit pentru înţelegerea Noului Testament, documentul axial al credinţei (sau măcar al culturii) sale. Pe scurt, ni se oferă o cheie inconturnabilă pentru descifrarea Scripturii, ca şi a capodoperelor artistice şi intelectuale care alcătuiesc, laolaltă, patrimoniul tradiţiilor noastre, modelul formaţiei noastre, matca mentalităţilor pe care le întruchipăm.

(...)

În vremurile de azi, o carte ca aceasta e mai mult decât bine-venită. Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de otium fertil sunt, practic, evacuate) reduc până la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii. Cine îşi mai permite astăzi luxul de a citi, în linişte, Pentateuhul, Cărţile Regilor, Cronicile, Psalmii, Proverbele, Ecleziastul şi marea literatură profetică, de la Osea la Daniel? Or, lucrarea de faţă oferă un „extract“ edificator din fluviul uriaş al literaturii vechi-testamentare, pentru uzul celor prea grăbiţi, prea ocupaţi, prea obosiţi ca să aspire la o cuprindere integrală a textului. Evident, cunoaşterea unei părţi nu înlocuieşte cunoaşterea ansamblului, dar poate măcar să dea o idee despre el şi să stârnească oarecare curiozitate. Şi, în orice caz, poate readuce în memorie reperele lui cardinale.

Cititorul autohton se poate socoti norocos. Ţine în mână un volum alcătuit de două mari profesioniste. Doamnele Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu sunt o garanţie de infailibilitate filologică, de competenţă biblistică, de inteligenţă, eleganţă şi sensibilitate. Selecţia textelor, traducerea lor, notele introductive şi ţinuta generală a întregului constituie un dar preţios, delectabil şi modelator, potrivit pentru toate vârstele. Luaţi, citiţi şi bucuraţi-vă!