Amos Oz: „Sunt furios pe actul deportării“

Cel mai cunoscut scriitor israelian contemporan comentează fenomenul repatrierii rromilor din ultimele săptămâni, într-un interviu acordat pentru „Adevărul literar şi artistic“. Ca descendent al unui popor care a fost „expulzat din multe ţări şi vânat de la un pământ la altul“, Amos Oz spune că se identifică cu cei deportaţi.

Întrebat dacă fenomenul repatrierii rromilor în România este comparat just în presa internaţională cu deportarea evreilor, scriitorul a declarat: „Ca evreu am o sensibilitate aparte când vine vorba de deportări. Am resentimente. Sunt descendentul unui popor care a fost deportat de atât de multe ori, care a fost expulzat din atât de multe ţări, care a fost vânat dintr-un pământ la altul, aşa că nu pot să nu mă identific cu cei deportaţi".

Despre război, deşert şi familie

Amos Oz, în vârstă de 71 de ani, este cunoscut nu doar ca scriitor, autorul unor romane precum „Soţul meu, Michael", „Să cunoşti o femeie", „Poveste despre dragoste şi întuneric" şi „Să nu pronunţi: noapte", ci şi ca un membru activ al societăţii civile, militant fervent pentru pacea dintre Israel şi Palestina.

În interviul realizat prin telefon pentru „Adevărul literar şi artistic" cu o săptămână înainte de relansarea la 2 septembrie a negocierilor directe dintre Israel şi Palestina, Amos Oz crede că aceste două popoare vor ajunge la un compromis, dar e nevoie de curaj.

„Veştile bune sunt că cele două popoare, israelienii şi palestinienii, ştiu în adâncul inimilor lor că, până la urmă, va exista un compromis, o partiţie şi vor fi două state. Israelul va fi lângă Palestina. Veştile proaste sunt că liderii nu au curajul să facă ce ştiu că trebuie să facă. Le lipseşte puterea de a face o operaţie care să creeze cele două state".

În privinţa acestui conflict, cea mai mare temere a scriitorului este perpetuarea violenţei. „Am fost şi eu soldat pe câmpul de luptă şi cele mai multe resentimente le am faţă de violenţă - am văzut multă", spune Amos Oz, care a luptat în Războiul de Şase Zile (1967) şi în Războiul de la Yom Kippur (1973).

În acelaşi interviu, care va fi publicat miercuri, 8 septembrie, Amos Oz povesteşte pentru prima dată cum arată casa în care scrie şi care e ritualul său de muncă în fiecare zi, ritual care include plimbări matinale prin deşert. El explică şi de ce în centrul universului său scriitoricesc se află familia. Pentru scriitor, indiferent de transformarea conceptului - „familiile de homosexuali, căsătoriile deschise, familiile monoparentale" -, familia va supravieţui „mult mai mult decât putem cuprinde la o simplă privire". Motivaţia: „pentru că singurătatea este şi mai puternică".

Veşnicul candidat la Nobel

Amos Oz este cel mai important prozator şi eseist israelian contemporan. A fost distins cu numeroase premii - Premiul Israel (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia (2004), Premiul Goethe (2005), Premiul Prinţul de Asturias (2007), Premiul Grinzane Cavour (2007), Premiul Primo Levi (2008) şi Premiul Heinrich Heine (2008) - , iar în 1997, preşedintele Jacques Chirac i-a înmânat Legiunea de Onoare. A fost numit un candidat „perpetuu" la Premiul Nobel pentru Literatură, premiu care nu i-a fost decernat nici până în prezent. Cele mai recente romane ale lui Amos Oz apărute în româneşte sunt: „Să nu pronunţi: noapte" (Editura Humanitas, traducere din ebraică de Marlena Braeşter, 2010) şi „Deodată în adâncul pădurii" (Editura Humanitas, traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin, 2010).