Amintiri din Epoca de Aur. Cum îi ancheta Securitatea pe autorii de cuvinte încrucişate
0În perioada comunistă, vigilenţa Securităţii lui Ceauşescu depăşise toate limitele absurdului. Nici măcar cele mai nevinovate îndeletniciri ale cetăţenilor nu scăpau de controlul “băeiţilor cu ochi albaştri”, care erau capabili să identifice uneltiri împotriva sistemului chiar şi în careurile din revista “Rebus”.
Dezlegarea cuvintelor încrucişate era, înainte de 1989, un adevărat sport naţional, ceea ce făcea ca revista “Rebus” să se vândă în sute de mii de exemplare.
Alexandru Păsărin lucrează de 55 de ani la această publicaţie şi povesteşte că, pe vremea lui Ceauşescu, a fost la un pas să intre la puşcărie din cauze unei singure litere: “Se băgau, domnule, până şi la revista «Rebus». În 1987 era să o păţesc. Exista un joc numit logogrif, un triunghi răsturnat format din pătrăţele în care se completează literele. La baza triunghiului se află un cuvânt de zece litere, de exemplu. Apoi un cuvânt de nouă litere, de opt, de şapte, de şase, şi până ajungi, la vârf, cu o singură literă. În cazul respectiv era litera C, iar definiţia suna aşa: «Animal domestic...de aici serviţi numai codiţa». Şi soluţia era litera «C» din coada cuvântului «PORC». M-au acuzat că prin asta am făcut aluzie la cozile de porc care se găseau în alimentare şi au tăbărât pe mine”.
O lună de zile l-a cercetat Securitatea pe Păsărin pentru „codiţa de purcel“. În final, a fost retrogradat din funcţie şi i-au tăiat 30 % din salariu. “Mare spaimă am tras atunci –spune Alexandru Păsărin. Mi-a fost frică pentru că şeful de cabinet al Elenei Ceauşescu avea boală pe mine. Cu vreo doi ani înainte mă chemase la el. Zice «te rog să publici în revista Rebus careuri mai uşoare, fără definiţii din alea grele». Atâta putea el să dezlege, era nemulţumit că nu ştia să le facă pe toate. Şi i-am spus: «Tovarăşu’ general, oamenii vor şi din astea grele, cu definiţii spirituale. Asta cere lumea». Nu i-a convenit deloc că l-am înfruntat”.
Cuplul Ceauşescu şi oraşul Pula
În presa comunistă se lucra cu sabia deasupra capului. Fiecare ziarist era conştient că o greşeală cât de mică ar putea să-l coste cariera sau chiar libertatea. Însă gafele erau inevitabile. „Să vă spun una: am publicat un careu care avea ca temă romanul «Război şi Pace». Conţinea numele colonelului Dolohov şi definiţia era: «Fiu cu inima alături de patrie şi popor». Eu am dat bun de tipar şi a doua zi m-am trezit cu securiştii pe mine. Apăruse «fiu cu inima alături de patrie şi popou». Am scos din sertar exemplarul pe care dădusem bun de tipar şi era corect. S-au dus şi au dat afară vreo doi tipografi, săracii“, a povestit Păsărin pentru “Adevărul”.
Alexandru Păsărin avea sarcini şi la revista „Flacăra“, aflată în aceeaşi redacţie cu „Rebus“. La mijlocul anilor ’80, a evitat o gafă de proporţii: „Ceauşeştii erau plecaţi în Iugoslavia şi ni s-a cerut să publicăm un articol cu vreo şapte-opt poze din această vizită. Trecuse revista pe la Popescu-Dumnezeu, şeful presei din acea vreme, dăduse aprobarea, tot. Când m-am uitat mai bine, am înlemnit! Într-una din poze apăreau Ceauşeştii în faţa unui aeroport de prin Croaţia, iar lângă ei un indicator mare pe care scria: «Pula 17 km». Era vorba de oraşul Pula din Croaţia. M-au apucat căldurile! M-am dus de urgenţă la Popescu-Dumnezeu, care aprobase pozele înainte, şi când i-am arătat era să facă infarct: «Aoleu, dă-o afară repede, că ne-am nenoricit!».“