"Am inteles ca noi, romanii, suntem o forta prin dans"

Afirmata pe scenele lumii dupa studii serioase- liceul de balet si Facultatea de litere - in orasul natal, Cluj-Napoca, Simona Noja este in acest moment cea mai cunoscuta balerina de origine romana.

Afirmata pe scenele lumii dupa studii serioase- liceul de balet si Facultatea de litere - in orasul natal, Cluj-Napoca, Simona Noja este in acest moment cea mai cunoscuta balerina de origine romana. Abordand atat repertoriul clasic, cat si lucrari neoclasice si contemporane purtand semnaturi celebre, artista a fost invitata sa danseze pe toate marile scene ale lumii. Ceea ce nu a impiedicat-o sa revina in tara pentru a dansa, sambata seara, in Lacul lebedelor (spectacol sub patronajul Presedintiei romane) intr-o seara speciala pentru baletul romanesc, sub privirile a zeci de foste glorii ale acestei arte. - Veniti dintr-o scoala de balet vestita, sarbatorita asta-seara (sambata, 8 iunie, n.r.) asa cum merita. Ce importanta are traditia pentru dvs., ati rupt cu ea sau va considerati o continuatoare? Rupi cu traditia ca sa o intregesti, intr-un fel. Am intalnit in aceste zile atatia colosi ai baletului romanesc si ai culturii noastre, pe care ii stiam doar ca nume sau din povestirile unor oameni cu care au lucrat. Toate aceste nume au prins contur pentru mine in aceste zile, am vazut imagini filmate, am vazut cum dansau si asta a fost foarte impresionant. Vazandu-i pe toti la un loc am inteles deodata ca suntem o forta, ca avem un potential urias. Ar fi minunat daca am avea sansa sa dam frau liber acestei forte, pentru ca ea sa lucreze pentru cultura romana. Formandu-ma sub ecoul acestor mari personalitati ma simt, intr-un fel, o continuatoare a lor. Sigur ca fiecare isi urmeaza drumul lui, sigur ca atunci cand am plecat din Romania am facut-o cu speranta de a ajunge o stea, de a dansa marile coregrafii, iti doresti multe lucruri, implicit recunoasterea. Muncesti ani si ani, gandindu-te ca iti urmezi drumul tau, ca-ti implinesti destinul si iti formezi conceptul tau propriu despre dans si ca poti aduce in dans ceva unic, personal, care te scoate din linie, te face sa fii cu totul deosebit. Cu timpul, in felul acesta, rupand initial cu traditia, cu toate influentele, ajungi, la randul tau, sa contribui la continuarea traditiei. Intamplarea face ca am ajuns, de la un timp, la un punct in cariera mea in care vreau sa fac ceva pentru ceilalti, am depasit, odata cu nasterea fiului meu, sfera egocentrica in care artistul tinde sa se situeze. Si vazand laolalta toate aceste personalitati am trait un moment de revelatie. M-am gandit ce minunat ar fi daca toti acesti oameni ar avea sansa de a face ceva pentru cultura romaneasca. Am fi probabil acolo unde trebuie, acolo sus. - Ce lipseste ca sa se intample asta? Lipseste un concept. Trebuie sa existe o persoana sau mai multe care sa fie capabile sa stranga laolalta aceste forte si sa le dea un sens, sa le indrepte intr-o directie constructiva. Este esential si cred ca este si foarte usor. Dispunem de aceste forte, ele trebuie doar exploatate. Cred ca ceea ce s-a intamplat sambata seara a fost un inceput foarte important. Deja inceputul e jumatate de drum, dar el trebuie continuat. Pentru mine consecventa este esentiala, cel putin in acest punct. Acesti oameni, in fata carora eu ingenunchez interior, au imens de dat, ei trebuie admirati nu numai pentru ceea ce au fost, ci si pentru ce sunt acum - pedagogi extraordinari, adevarate forte. Se poate beneficia enorm de pe urma faptului ca acesti oameni au ajuns, ca si mine, dar intr-un stadiu mult mai avansat, la constiinta faptului ca cu cat dai mai mult cu atat mai mult primesti. Ma voi stradui pentru aceasta in felul meu personal. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)