Adevăruri de altădată:Tendinţele anului literar
0Poezia pare a lua un impuls nou în acest an. În mare parte avântul se datoreşte unei edituri noi, ce a luat fiinţă din iniţiativă regală: Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol al II-lea“.
Pusă sub conducerea d-lui prof. Al. Rosetti care mai dirige editura „Cultura Naţională", noua întreprindere ţinteşte la răspândirea culturii, fără nici un substrat comercial. Numai astfel se explică - ceea ce constituie un risc editorial anticipat, - campania de tipărituri lirice a „Fundaţiei". Ea tipăreşte anual poezii şi eseuri premiate ale scriitorilor tineri.
În acest an revolut au fost distinse: „Inimi sub săbii" de d. Eugen Jebeleanu, „Memnon", de d. Horia Stamatu, „Poezii" de d. V. Cavarnali şi „Cloşca cu puii de aur" de d. Dragoş Vrânceanu.
D. Eugen Jebeleanu e un artist remarcabil, de formulă ermetică atenuată, cu sonorităţi metalice, fără retorică. Discipol original al lui Cocteau, d. Horia Stamatu e una din promisiunile strălucite ale tinerei generaţii; dar d. Vladimir Cavarnali pare a fi o nouă speranţă, răsărită din stepele Bugeacului.
Premiile naţionale de poezie au fost decernate, din înaltă iniţiativă, d-nilor Tudor Arghezi şi G.Bacovia. Prin această măsură, unanim aprobată, s'a dat o recunoaştere definitivă celui mai de seamă poet al nostru, Tudor Arghezi, împotriva căruia se înverşuna de ani întregi oficialitatea, - cu lămurirea că această oficialitate se compunea în majoritate din scriitorii beneficiari ai premiului.
D. G. Bacovia merita deasemenea o consacrare răsunătoare, deoarece nu se cunoştea îndeajuns rolul său covârşitor în formarea sensibilităţii contemporane. Dacă ne este îngăduit exprimarea unui regret este că premiile, reduse la unul, au fost înjumătăţite pentru încununarea unor poeţi, amândoi fără egal. D. Ion Pillat şi-a strâns cu mici eliminări (şi anume din „Biserica de altădată") o antologie complectă a poeziei sale post-belice: „Pasărea de lut".
(articol publicat de Şerban Cioculescu în „Adevărul", 1935)